Nr. 308 Primite la redacție

O proză de Adriana Spineanu




Literomania vă propune rubrica „Primite la redacție”, în care vom publica diverse materiale – proză, poezie și cronică literară – primite de la cititorii noștri. Textele destinate publicării sunt alese de Adina Dinițoiu și Raul Popescu, editorii platformei Literomania, iar criteriul unic este calitatea acestora. Adresa de mail pe care ne puteți contacta este: literomania2017@gmail.com.

În acest număr al Literomaniei, vă propunem o proză scurtă semnată de Adriana Spineanu

 

Parfumul
Adriana Spineanu

 

Picăturile parfumului cu note de citrice, inimă de iasomie şi bază de mosc strălucesc încă pe gâtul presărat cu o puzderie de aluniţe cafenii al Oksanei, atunci când femeia decide să iasă din casă.

Situat la etajul al treilea al unui imobil de lângă Hala centrală, apartamentul a aparţinut iniţial unui cuplu care, deşi divorţat legal, fusese nevoit din cauze financiare să mai locuiască o vreme împreună. Atunci când Mischa le făcuse o ofertă de cumpărare care, la drept vorbind, se dovedise a fi mult sub preţul pieţei, o acceptaseră fără prea mult elan. Asta însă nu diminuase cu nimic satisfacţia bărbatului obişnuit să câştige profit de pe urma oricărei afaceri.

Uneori până şi Oksana se cataloga ca fiind o afacere de-a lui Mischa.

Îmbrăcată într-o ţinută sport, coboară şi de data asta pe scări şi nu cu liftul, profitând o dată în plus de încordarea muşchilor care îi conferă o stare de bine şi îi activează corpul suplu. Trupul este singurul activ pe care îl deţine, este singura cale pe care o cunoaşte şi care nădăjduieşte să o ajute să-şi vadă împlinită dorinţa cea mai arzătoare, cea care o mistuie în fiecare clipă în care îşi permite să se întoarcă în alte timpuri, pe alte meleaguri.

Vizavi de apartament este un parc mărginit de castani care scuipă flori de un alb-gălbui pe pavaj. Pistilul în nuanţe de roşu flacără contrastează armonios cu petalele.

E aproape ciudat cum, privindu-l, reuşeşte de fiecare dată să se simtă din nou copil. Îi apar în memorie imagini cu ea, mică fiind,  îmbrăcată într-o rochie pepit cu fluturi aplicaţi pe poale. Are codiţele castanii lăsate să atârne libere, împletite, pe umerii înguşti. Îşi face vânt şi îşi înclină corpul spre spate, în timp ce picioarele încălţate cu sandale îşi iau zborul.

-Vâj, vâj, vâjjjjj! strigă entuziasmată şi îşi umple plămânii cu aerul oraşului.

La Odesa se mutaseră abia mai târziu, când ea şi soră-sa împliniseră vârsta să meargă la şcoală. Atunci a simţit Oksana pentru prima oară că viaţa poate uneori să fie şi altfel decât lipsită de griji.

Uşor încruntată, se urcă cu graţie în Mercedesul nuanţă gri şobolan, „an de fabricaţie 2019, cu doar 40.000 de km la bord”, cum îi relatase el entuziasmat,  impresarul care îi făcea legătura cu baştanii care îşi doreau o bucăţică exotică  să le ţină de cald în momentele de relaş, Mischa bărbatul care o cunoscuse primul pe vremea când era doar o copilă, de care fusese cândva îndrăgostită şi  care îi oferise maşina drept cadou cu ocazia începerii unei vieţi noi.

Parcat pe aleea umbrită acum, la ora amiezii şi relativ destul de populată, în special de pensionari sătui să dezlege cuvinte încrucişate şi să consume obsesiv ştiri despre războiul aflat la nu mai mult de 20 de km distanţă faţă de graniţa dinspre nord-est, o  recunoaşte atunci când activează telecomanda.

Deschide portiera cu o mână uşor ezitantă, iar pielea i se înfioară la contactul cu picăturile lunguieţe, dovadă a ruperii de nori de mai devreme.

Porneşte motorul călcând cu putere frâna şi trăgând maneta care schimbă indicatorul de pe P pe D.  Roteşte un buton şi ştirile se răsfrâng brusc şi dismorf de-a lungul undelor ejectate de către radioul bolidului de lux.

Se aude un amalgam de sunete: un motor torcând sălbatic, un copil mic care s-a pierdut de maică-sa, pe care o caută  în timp ce strigă  „Mama, mama!”, vocile în schimbare ale unor adolescenţi ieşiţi pe porţile şcolii gimnaziale din apropiere, un crainic cam prea zelos ce redă în detalii picometrice atacurile cu drone care vizau silozurile de cereale din zona Odesei. Acolo s-au încăpăţânat să rămână toţi ai ei, Mati şi Batiko, frate-său şi cumnată-sa cu nepoţelul, acum în vârstă de 6 ani, pe care l-a zărit doar fugitiv în timpul ultimei lor conversaţii avute pe Whats’app.

În  ciuda prevestirilor sumbre şi a îndemnurilor iniţial voalate de a părăsi ţara şi a se pune la adăpost, cel puţin pentru o perioadă, până când se vor fi aşezat lucrurile, îndemnuri devenite din ce în ce mai imperative pe măsură ce tot mai multe trupe ruseşti se concentraseră în apropierea graniţelor Ucrainei, ei, ca şi mulţi alţii, rămăseseră fermi pe poziţie.

Da, semnalele existaseră, da, avertismentele S.U.A. la fel, dar existase și speranța, și chiar convingerea că timpul războaielor violente, cu civili uciși, blocuri bombardate, violuri și execuții în masă aparţinea doar manualelor de istorie.

Existaseră zvonuri despre încercări de răsturnare a guvernului de la Kiev, despre atacuri cibernetice, dar nu despre implicarea şi uciderea civililor.

Ordinul de invadare a Ucrainei, pentru „salvarea” poporului rus, a fost dat în dimineața zilei de joi, 24 februarie 2022. A fost demarată „o operaţiune militară specială”, „războiul lui Putin. A început războiul”, cum strigase Batiko cu o voce a cărei tonalitate înaltă, care le rănise timpanele, nu o cunoscuse nimeni până în acel moment.

Când se adresase naţiunilor lumii de la un birou căptuşit cu telefoane care însumau zeci de butoane, creând impresia că se află în Cockpitul unui avion de război, pentru Batiko, Putin se adresase lui. Îl ameninţase direct pe el, în poziţia lui de cap de familie, de om cinstit care nu prididise în viaţa lui să se sacrifice pentru cei pentru care se simţea responsabil cu toată fiinţa.

„Suntem pregătiţi pentru orice evoluţie a evenimentelor”, declarase liderul de la Kremlin, scuipând ura coagulată de-a lungul zecilor de ani.

-Uite, seamănă cu un balaur care scuipă foc, observase cu inocenţă nepoţelul, în timp ce adulţilor li se perindau gânduri de coşmar prin creierele anesteziate de şoc.

Cele câteva luni pe care le mai petrecuse în Ucraina le trăiseră împreună. Se mutaseră toţi în casa părintească şi se adaptaseră din mers la starea de asediu. Mischa îi aprovizionase cu hrană şi chiar cu medicamente atunci când unii dintre ei dezvoltaseră simptome după infectarea cu Coronavirus.

Pentru Oksana situaţia era contradictorie. Deşi era conştientă că vieţile nu le mai valorau prea mult şi că, oricât de brutal şi de clişeic ar fi sunat, oricare zi putea să devină, fără prea mult efort, şi cea de pe urmă, ea se simţea în siguranţă. Îi făcea nespus de bine să nu mai fie  „independentă”, să nu mai fie nevoită să locuiască singură în garsoniera pe care i-o oferise Mischa şi pentru care ea era silită să plătească în feluri pe care părinţii ei nici măcar nu şi le imaginau.

La început crezuseră toţi că era o chestiune de timp până când ruşii o să fie nevoiţi să îşi ia tălpăşiţa cu cozile între picioare. Cu cât Liderul devenea mai incisiv şi mai virulent în transmisiunile televizate, cu atât încercau să se convingă că pierdea teren şi acţiona din disperare.

Dar timpul trecea şi devenise evident că războiul era abia la început. În cele din urmă, trebuise să ia o decizie. Îşi luase la revedere de la familia ei într-o dimineaţă de septembrie mistuită de flăcări, atunci când Mischa îi adusese un tablou. Din spatele geamului acestuia, Putin o privea fix şi inexpresiv fără a-i transmite absolut nimic. Era ca şi cum ar fi privit o statuie de ceară a unui personaj pe care nu îl cunoscuse niciodată. Îl luase fără niciun cuvânt şi-l îngrămădise lângă trusa de cosmetice din rucsac.

Ajunsă la frontieră, imaginea care i se dezvăluise era la fel de dezolantă ca şi în restul ţării. Civili cu priviri pierdute călcau pe unde apucau, aducând mai degrabă cu nişte lunateci decât cu nişte adulţi de ţoalele cărora se mai atârna vreun ţânc cu ochii măriţi de spaimă. În cazane imense din fontă fierbeau zeci de litri de ceai. Un individ îmbrăcat cu o scurtă din piele neagră, pe cap cu un fes tricotat care îi lăsa urechile descoperite, turna pachete întregi de zahăr în fiertura aburindă. Un şorţ colorat în verde nuc stătea mărturie că îndatorirea lui acolo avea legătură cu armata. Deşi zâmbea cu gura până la urechi, îşi ferea privirea, trădându-şi disconfortul şi nervozitatea. După ce o privise cu o căutătură furişă din care nu pricepuse mai nimic, îi turnase licoarea într-un ceainic galben şi îşi înmuiase deja polonicul pentru următorul.

Îmbrăcată la insistenţele lui Mischa cu pantaloni mulaţi din piele, reuşise să-i  convingă de zelul şi loialitatea ei pe puştanii care se jucau de-a soldaţii, în timp ce îşi dădeau coate privindu-i posteriorul apetisant.

-Krasivyy, krasivyy! repetaseră hipnotizaţi, asemenea unor mistreţi aflaţi în perioada de rut.

Le zâmbise suav din vârful buzelor, dar îşi coborâse rapid privirea.

-Trebuie să te placă şi atât! Nu avem nevoie de alte probleme! îi spusese Mischa atunci când îi vorbise în detaliu despre planul lui, care îi păruse nebunesc şi imatur.

Degetele terminate cu unghii încondeiate în roşu aprins se contractau pe portretul înrămat al lui Putin, albindu-se de la efort. Tremura, dar nu îi era clar dacă o făcea doar la interior sau dacă ei îi percepeau, la rândul lor, teama, dacă o puteau amuşina precum nişte ogari lăsaţi să dibuiască vânatul.

-Da zdravstvuyet papa Putin! au rostit în cor soldaţii.

Reuşind cu greu să-şi controleze picioarele, care parcă i se afundaseră în mocirlă, Oksana şi-a continuat drumul simţind în spate privirile pofticioase care o însoţeau.

După aceea, lucrurile s-au dovedit a fi chiar mai simple decât preconizase Mischa.

Ghidul o preluase cam la o oră de când se afla pe teritoriul rusesc.

-Trebuia să te adorm ca să-ţi fac călătoria mai uşoară, şuierase roşcovanul pe post de explicaţie atunci când Oksana deja începuse să ameţească sub efectul drogurilor dizolvate în ceaiul pe care i-l întinsese bărbatul.

După o săptămână încheiată, ajunsese într-un final într-un oraş din România, unde Mischa o regăsise. Din călătoria pe care o lăsase în urmă nu îşi va mai aminti niciodată decât frânturi.

Brusc claxonul cuiva din apropiere răsună prelung, isteric, dar se pare inutil, pentru că ea ori nu a văzut la timp săritura, ori a sperat ca totuşi copilul să-şi întoarcă privirea spre ea. A ezitat nu mai mult de două secunde, timpul de reacţie al unui individ normal. A executat o frânare completă, iar acum mama, care se îndepartase de cel mic pentru nu se ştie ce motiv, îi urlă  numele.  Calmul superficial este destrămat precum o ţesătură mult prea fină. Mama se  încăpăţânează în mod evident să creadă că se va întampla o minune şi pata licărind în roşu rubiniu care se extinde rapid pe pavaj, în timp ce se închide la culoare, nu e sângele puiului ei, ci altceva, un lichid vărsat din neglijenţă de către Oksana. Femeia coboară mecanic din maşină şi gesticulează agitat din mâini, parcă transpusă violent în alte coordonate temporale şi spaţiale.

Trecătorii încep să se adune, lângă trupul fraged, contorsionat într-o poziţie nefirească sub cauciucurile aspre, în timp ce vârfurile degetelor i se mai contractă în mod reflex pe măsură ce se desparte de viaţă. Miroase a sălciu, a ars şi a ploaie.

Ceaţa deasă cu iz de parfum în note de citrice, inimă de iasomie şi bază de mosc, care o să-i rămână mamei, pentru totdeauna, impregnată în memoria ei de părinte de-acum orfan, învăluie treptat tabloul întregii tragedii.

 

Prima pagină Numere revistă Nr. 308 O proză de Adriana Spineanu

Donează

Interviu cu Bernard Pivot, la București

Cunoscutul jurnalist de televiziune Bernard Pivot – plecat dintre noi pe 6 mai, la 89 de ani – şi-a dedicat ...

Jocul cu literatura

A fost numit „roman dificil”, exemplu perfect de „proză experimentală” sau chiar de literatură science-fiction. Admirat de o parte a ...

„Un loc botezat Kindberg” de Julio Cortázar

Botezat Kindberg, de tradus candid prin muntele copiilor ori de văzut precum muntele cel prietenos, binevoitorul munte, oricum ai lua-o ...

„Ecouri din pădurea întunecată” – o antologie Twin Peaks

În curând, la Editura Tracus Arte va ieși din tipar o antologie de poezie română contemporană pe care am coordonat-o, ...

Macbeth, azi…

 „«Macbeth» este un thriller despre lupta pentru putere, care se desfășoară în egală măsură într-un decor sumbru de roman noir ...

„Mortul reînviat” de Lu Xun (II)

Vă propunem, în acest număr al Literomaniei, cea de a doua parte a piesei „Mortul reînviat” de Lu Xun (1881-1936) ...
Reach content for Google search „Andrei Bodiu”, „Andrei Bodiu poezii”

Andrei Bodiu şi poezia cotidianului

În ziua de 27 aprilie a anului 1965, s-a născut, la Baia Mare, Andrei Bodiu. A plecat dintre noi tot într-o ...

Un roman exemplar

Respins, pe rând, de mai multe edituri italiene, romanul „Ghepardul” a fost publicat abia în 1958, la un an după ...

„Mortul reînviat” de Lu Xun (I)

Vă propunem, în acest număr al Literomaniei, prima parte a piesei „Mortul reînviat” de Lu Xun (1881-1936), unul dintre întemeietorii ...

„Balada necunoscutului” de Cristina Vremeș (fragment)

Vă invităm să citiți, în Literomania nr. 326, un fragmet din romanul „Balada necunoscutului” de Cristina Vremeș, în curs de ...

Girls, Movies, Books

Born in Barcelona in 1961, Clara Usón is one of the iconic voices of contemporary Spanish fiction, her novels (from ...

In Pursuit of Happiness

The Spanish Quarters are not just that quaint charming place which the tourists who arrive in the centre of Naples ...

Metamorfozele ficțiunii (fragment)

Cartea săptămânii este, în acest număr al Literomaniei, volumul de eseuri și cronici „Metamorfozele ficțiunii” de Rodica Grigore, volum recent ...

„Focul” de Daniela Krien (fragment)

Roman ajuns numărul 1, respectiv numărul 3 pe lista bestsellerelor în Elveția și în „Der Spiegel” și nominalizat la Dublin ...

Despre ispitele imaginaţiei

Don Rigoberto şi frumoasa lui soţie, Lucrecia (a doua soţie, de fapt) se despart din cauza unei scene scandaloase surprinse ...

The Installation of Fear

Ever since the beginning of 2020, when the Coronavirus pandemic spread across (and terrified) the world, serious diseases, the epidemics ...

Despre autor

Literomania

Platformă literară independentă.

Scrie un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Susține Literomania


Literomania este o platformă literară independentă, înființată în 2017 de Adina Dinițoiu și Raul Popescu și care funcționează ca revistă online săptămânală. Poți contribui la continuarea acestui proiect cultural independent printr-o donație unică sau recurentă (click pe butonul PayPal. Donate Now).

This will close in 20 seconds