O proză scurtă de Dana Banu

Literomania vă propune rubrica „Primite la redacție”, în care vom publica diverse materiale – proză, poezie și cronică literară – primite de la cititorii noștri. Textele destinate publicării sunt alese de Adina Dinițoiu și Raul Popescu, editorii platformei Literomania, iar criteriul unic este calitatea acestora. Adresa de mail pe care ne puteți contacta este: literomania2017@gmail.com.

În acest număr al Literomaniei, vă propunem o proză scurtă de Dana Banu.

Memet de pe Drumul Mătăsii

Povestea lui Memet din Bazarul egiptean începe în fața unei carafe cu vin tămâios, așezată pe masă într-o tavernă din Buhara. Acela a fost momentul în care tatăl său a hotărât să vândă tot și să se mute la Istanbul, în casa părinților nevestei sale. Femeia era însărcinată. Socrii lui din Istanbul erau oameni bogați, cu prăvălie în Bazarul egiptean, și îl puteau ajuta să își facă un rost mai bun pe lume.

Memet e negustor de mătăsuri. Vinde și seturi de cești pentru cafea, santal de India, porțelan de China, fistic din Iran, smirnă din Somalia și tot felul de mici suveniruri. S-a născut pe drum. Pe Drumul Mătăsii, cum îi place să spună.

Părinții săi au lăsat în urmă Buhara cea plină cu moschei și medrese. Fiul turcoaicei Çiçek din Istanbul și al uzbecului Davron a crescut și a rămas să trăiască la Istanbul. A descoperit lumea Bazarului egiptean. Prăvălia familiei a devenit parte din viața sa.

Cel mai vechi din neamul său este un negustor arab care transporta stofe, mătăsuri, pietre prețioase, fructe uscate, mirodenii și fildeș de la granița Kîrgîzstanului cu China până hăt departe, la poalele muntelui Khan Tengri. Își căra mărfurile pe cămile și dromaderi. Ochii lui au văzut munții Pamir, dar și deșertul Gobi. Acra și Veneția. Oameni de toate soiurile. Toți și toate au trecut prin lumina ochilor negustorului din vremea străveche.

Prin 2018, Memet și-a pus în cap să străbată Drumul Mătăsii asemenea strămoșului său. A făcut-o. Când s-a întors la Istanbul, i-a spus mamei sale bătrâne doar atât: lumea asta e mare și frumoasă, mamă. Nu a povestit nimănui cum a decurs drumul.

Tăcerile lui Memet împodobesc boltele arcuite ale Bazarului egiptean cu sori mici și luni colorate în cele mai fabuloase culori. Ochii lui strălucesc și spun însă povești despre cât de puternică e lumea interioară a bărbatului. E un bărbat frumos și tăcut, de un exotism care face turistele să se învârtă în jurul lui. Guralive și colorate, par niște șiraguri de mărgele pe care tânărul Memet și le-ar putea pune ușor la gât să se împodobească. Nu vrea.

Îi place să stea în fața prăvăliei sale din Bazar la o masă pentru pitici și să urmărească du-te-vino-ul vizitatorilor, sorbind dintr-un păhăruț-lalea ceai turcesc roșu ca sângele. Ceai cules de pe coastele estice ale Mării Negre, din jurul orașului Rize și de la granița cu Georgia, până prin Trabzon. Este un om cu inimă curată și față blândă. Mi-l imaginez prin zăpada muntelui Pamir. Este un deschizător de drum. Cel care merge înainte și stabilește ritmul.

Oamenii călători au limbajul nonverbal extrem de dezvoltat. Spre deosebire de turiștii care intră în lumile prin care trec, strict de suprafață – vizitează anumite locuri comune indicate de ghizii turistici și sunt de cele mai multe ori doar niște fotografi amatori pentru lauda lor de sine pe rețelele sociale –, călătorul intră în contact cu lumea din spatele marilor hoteluri, a obiectivelor turistice oficiale.

Lumea înseamnă, înainte de toate, oameni. Clădirile, marile piețe și scuaruri, marile sau micile magazine, restaurantele, tavernele și locantele cu mirosuri îmbietoare de mâncăruri locale, monumentele și podurile sunt toate făcute de oameni. Apropiindu-te de oamenii locurilor prin care treci afli mult mai mult decât dacă privești și fotografiezi obiectivele turistice indicate de ghizi și de diverse site-uri ale agențiilor de turism.

Lumea adevărată, lumea esențială care face omenirea să meargă de secole mai departe, este a omului care te privește în ochi și îți spune bună ziua fără să te judece după aparențe. Memet din Bazarul egiptean este unul dintre acei oameni. Un om care stă pe gânduri. Un om al răbdării. Un tăcut care devine extrem de plăcut atunci când își prezintă marfa. Omul acesta, care se trage din negustorul arab de acum câteva sute de ani, este cu adevărat o poveste. O voce bărbătească ușor răgușită, de o sonoritate extrem de plăcută. Gesturi largi și mângâietoare precum Bosforul în diminețile senine de primăvară sau de vară. O politețe orientală cu parfum arab dens. Ochii scăpărând sub bolta bazarului egiptean. Memet din Bazarul egiptean este el însuși o poveste. O poveste de pe Drumul Mătăsii.

Dana Banu s-a născut la 16 martie 1970. A debutat cu poezie în anul 1984, în revista „Astra”. Este poetă, prozatoare, călătoare literară și scenaristă. De-a lungul timpului, a publicat sub acest nume în nenumărate reviste și antologii din țară și din străinătate. Tot cu acest nume de autor a semnat volumele de poezie: „Poezii din țara lui Elian”, 2007; „Cântecul samovarelor”, 2011; „și lumea cinema paradis”, 2013; „Luna și Îmblânzitoarea de oameni”, 2015; „Cartea singurătății”, 2017; „Insomnii orientale”, 2023, precum și volumele de proză: „Orașul părăsit”, 2000; „Ferestre”, 2021; „O după-amiază cu Miller și Kerouac și alte povestiri”, 2022; „Lumea exotică a Salmei Metivet”, 2024.