O proză scurtă de Dana Banu

Literomania vă propune rubrica „Primite la redacție”, în care vom publica diverse materiale – proză, poezie și cronică literară – primite de la cititorii noștri. Textele destinate publicării sunt alese de Adina Dinițoiu și Raul Popescu, editorii platformei Literomania, iar criteriul unic este calitatea acestora. Adresa de mail pe care ne puteți contacta este: literomania2017@gmail.com.

În acest număr al Literomaniei, vă propunem o proză scurtă de Dana Banu.

O casă din sticlă

Cam atunci a fost momentul când apele au început să se liniștească în interiorul lui Pepe și s-a hotărât să plece în lume, departe de Cefalù, mica sa comună natală din Sicilia.

Trecea un om pe Lungomare/faleza din Cefalù. Din interiorul casei sale de sticlă pe care singur și-a proiectat-o și pe care a început să o construiască imediat după divorțul de Lara, Pepe, privind spre necunoscutul acela, a avut un moment senzația că este de fapt chiar el. Că tocmai se privea pe el însuși trecând pe plajă, cu hainele și părul fluturând în vânt. O nesfârșită duioșie a pus stăpânire pe el în acel moment și l-a făcut să tresară speriat.

Era prin aprilie sau mai. Nu își mai aduce aminte bine. A început să plouă. Din casa de sticlă, Pepe privea omul ce înainta pe Lungomare și imaginația îi aprindea cu zgomot proiectoare vechi, uriașe, într-un întuneric și într-o liniște fremătătoare. Ca înaintea unui spectacol.

Dădea la o parte cortinele roșii, grele, sufocante, ale neaducerilor aminte.

Mai repede.

Și mai repede.

Și mai repede!

Se vedea copil, alergând pe coasta Siciliei. Trecând dincolo de Poarta Pescarilor. Făcând semne vecinilor care stăteau în balcoanele lor acoperite cu copertine albe cu roșu și îl strigau pe nume, râzând.

Copilul Pepe cel crescut printre portocali, cu muntele peste umăr și marea mereu în fața ochilor.

Copilul Pepe alergând printre picioarele tatălui său care își primea prietenii de sărbătorile verii, în curtea casei lor vechi.

Privindu-i cum beau vin de Agrigento, lichioruri de Marsala și Rosolio sau vișinată Amarena făcută de bunică-sa, Pepe era fericit.

Fețele bărbaților sclipeau prin aburul acelor veri dintâi ale lui Pepe. Vocile începeau să se ridice în ample liane de sunete și de cuvinte rostite din ce în ce mai tare. Femeile scoteau din bucătărie tăvi cu mâncare și carafe din sticlă brumată de răcoarea frigiderului.

Adia o boare parfumată de lămâii și portocalii Siciliei. Arșița se domolea.

Pepe se vedea apoi sălbatic și plin de puterea tinereții, în mașina de teren primită de la taică-su când a împlinit 20 de ani. Străbătând la întâmplare Sicilia cu prietenii săi veniți de departe. Cu Danu cea cu două codițe și cu gura mereu până la urechi. Se vedea dansând cu ei prin arșița vacanțelor de vară, prin praful locurilor pe care le-au străbătut fără astâmpăr.

Un zeu era! De o frumusețe cum numai bărbații Siciliei o pot avea. Cu pletele cârlionțate în vânt și cu tenul bronzat, era o priveliște încântătoare pentru femeile și fetele pe care le întâlnea. Pepe cel de atunci care purta mereu o carte a lui Pavese cu el. Pepe care știa pe de rost versuri din Pavese și le rostea cu o rotunjime încântătoare a cuvintelor și a vocii.

Apoi Lara. Căsătoria a durat o lună. Nici atât. Chiar și un zeu poate fi trădat, nu-i așa? Marea Tireniană l-a ajutat. Îi asculta valurile și se liniștea.

Tinerețea lui era însă mult prea tumultuoasă. A luat-o de la capăt. A început să facă planurile unei case din sticlă. Când casa a fost construită, Pepe era deja divorțat, singur și nefericit.

A văzut un om trecând pe faleză. Atunci și-a amintit de el însuși. A înțeles că trebuie să plece. Să iasă din casa de sticlă și să se caute prin lume.

Omul acela de pe faleză, ceea ce a simțit privindu-l, l-a făcut să înțeleagă că nu se mai avea întreg, cu totul.

Și-a aruncat două haine în rucsacul de umăr și a plecat în lume. În căutarea lui însuși.

Dana Banu s-a născut la 16 martie 1970. A debutat cu poezie în anul 1984, în revista „Astra”. Este poetă, prozatoare, călătoare literară și scenaristă. De-a lungul timpului, a publicat sub acest nume în nenumărate reviste și antologii din țară și din străinătate. Tot cu acest nume de autor a semnat volumele de poezie: „Poezii din țara lui Elian”, 2007; „Cântecul samovarelor”, 2011; „și lumea cinema paradis”, 2013; „Luna și Îmblânzitoarea de oameni”, 2015; „Cartea singurătății”, 2017; „Insomnii orientale”, 2023, precum și volumele de proză: „Orașul părăsit”, 2000; „Ferestre”, 2021; „O după-amiază cu Miller și Kerouac și alte povestiri”, 2022; „Lumea exotică a Salmei Metivet”, 2024.