„Omenirea în pericol” de Fred Vargas (fragment)

La Editura Seneca, în colecția „Noi” (dedicată mediului și ecologiei), apare, zilele acestea, volumul „Omenirea în pericol. Reconfigurare de traseu!” de Fred Vargas (traducere din limba franceză de Alina Marc-Ciulacu; ilustrația de copertă este semnată de Dan Perjovschi: „You are here”, 2017).

Cunoscută pentru romanele sale polițiste de mare succes, scriitoarea franceză Fred Vargas (pseudonimul lui Frédérique Audoin-Rouzeau) explorează, în cea mai recentă carte a sa, „Omenirea în pericol” (Flammarion, 2019, 2020; Editura Seneca, 2021) viitorul planetei și al lumii vii, propunându-și să pună capăt „dezinformărilor cărora le cădem victimă” și să frâneze procesul industrial actual.

Omenirea în pericol e o carte ce se adresează publicului larg, îndemnându-l să se informeze cu privire la schimbările climatice și la epuizarea iminentă a resurselor naturale, și să acționeze responsabil – chiar înaintea politicienilor – pentru viitorul umanității.

Mergem cu mașina sau ne salvăm copiii?

Viața fără carbon în 2050

La ora la care scriu acest nou capitol (decembrie 2019), la Madrid începe COP25, având sarcina imperativă de a adopta măsuri și mai constrângătoare decât cele ale Acordului de la Paris din 2015, într-atât de mult am făcut să crească de atunci emisiile de gaze cu efect de seră. Din cauza acestei întârzieri catastrofale, de data asta este vorba de scăderea acestor emisii la jumătate în 2030, apoi de atingerea neutralității carbonului în 2050. Acest obiectiv este inconturnabil dacă vrem ca omenirea și copiii noștri să supraviețuiască.

Dar la deschiderea acestei Conferințe nici China, nici Japonia (care refuză orice creștere a ambiției, nici S.U.A. lui Trump, nici Canada, nici Australia nu erau reprezentate la nivel înalt, în timp ce Rusia, pentru moment, păstrează tăcerea. Nimic de așteptat nici dinspre Brazilia lui Bolsonaro, alt climatosceptic limitat. Președintele francez nici măcar nu va participa la această COP, absență uluitoare, în condițiile în care Parlamentul European tocmai a declarat „starea de urgență climatică”. Tot atâtea semne de rău augur pentru această nouă COP, care e decisivă.

Și, într-adevăr, în ziua în care termin acest text, COP25 se încheie cu un rezultat nul, fără ca țările responsabile pentru cele mai mari emisii de CO2 să fi făcut vreo propunere. Europa își menține obiectivul „zero emisii n 2050”, dar Polonia, care se bazează în foarte mare măsură pe cărbune, nu s-a alăturat… Un bilanț care provoacă teamă, precum și furie.

Dar, în paralel, în acești ultimi cinci ani am asistat la o creștere rapidă, la nivel mondial, a anxietății populației față de încălzirea climei și de insuficiența acțiunilor întreprinse: 89% dintre francezi sunt tot mai neliniștiți în privința climei, 70% dintre americani și, în treizeci de țări examinate, trei sferturi dintre locuitori se declară mai alarmați decât cu cinci ani în urmă. Ne îndreptăm, oare, înspre o scindare generalizată între popoare și guvernanții lor, pe măsură ce speranța pusă în aceștia din urmă descrește? Este foarte posibil. Iar forța de acțiune a unei populații neliniștite pentru supraviețuirea copiilor săi este incalculabilă. Se pare că s-a zis cu vremurile în care decidenții puteau conta pe pasivitatea alegătorilor.

În prima ediție a acestei cărți, nu am dezvoltat o examinare detaliată a producției din viitor a energiilor fosile și a repercusiunilor acesteia asupra evoluției climei, pentru a vă scuti atât de un text prea lung, cât și de o posibilă sursă de anxietate, în funcție de ceea ce guvernanții lumii și țările cele mai mari poluatoare vor face sau nu în viitorii ani.

Dar, în fața tăcerii persistente a autorităților, în fața gravei insuficiențe a măsurilor anunțate pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, este timpul, încă o dată, să ne informăm noi singuri și să ne asumăm noi, cetățenii lumii, această scădere obligatorie și rapidă. Reducere pe care o putem îndeplini parțial – v-am spus-o de atâtea ori! –, fără să mai așteptăm ca politicienii să adopte cine știe când mijloace eficiente.

Cu cât trec anii fără să asistăm la un cât de mic efort, cu atât crește și se apropie pericolul și cu atât mai mult este grav amenințată soarta omenirii. Până și o zecime de grad de temperatură în plus – sau în minus – contează. Pe parcursul acestor pagini, voi expune, de această dată în detaliu, cum poate fiecare dintre noi să își reducă la jumătate emisiile poluante în următorii zece ani și voi înfățișa de asemenea un scenariu 0% carbon pentru anul 2050, acel scenariu intens cerut de ani de zile de către GIEC, mijloacele prin care se poate ajunge aici și cu ce va putea semăna atunci viața noastră cotidiană. Scenariu pe care l-aș putea rezuma zicând: „Conducem mașina sau mâncăm și bem? Ce alegem?”. Ba chiar: Mergem cu mașina și consumăm sau ne salvăm copiii? Ce alegem?”.