Plicul lui Pașadia

Omul frumos

„A fost un bărbat frumos!” – a exclamat soția, apoi s-a dus în camera ei. Mă uitasem la portretul lui Gheorghe Cozorici de pe TVR3. Speram să aflu mai multe despre actorul despre care știam trei lucruri: că spunea mereu poezii, că îl juca mereu pe Ștefan cel Mare și că fusese foarte bun în „Hamlet”, amintire pe care a moștenit-o Oana Pellea de la mama ei.

Din portret nu am aflat mare lucru; era o emisiune mult mai fără vlagă decît cea despre Amza Pellea. Toți vorbitorii accentuaseră modestia lui, luminozitatea lui, substantive fără conținut dacă nu le umpli cu anecdote, dacă nu povestești cum s-au realizat modestia și luminozitatea. Că avea o memorie excelentă – slavă Domnului. Că a spus cel mai frumos „Luceafărul” după Gheorghe Vraca – foarte bine, numai că nu l-am auzit pe Vraca în viața mea. Exclamația lui Noémi m-a ajutat mai mult în creionarea portretului lui pentru că nu m-am gîndit niciodată la el în termenii aceștia.

Într-un tîrziu, actorul Mircea Rusu a spus totuși ceva. Nu o întîmplare, „numai” o pereche de adjective fericită. „Era modest și împăcat.” Asta, într-adevăr, a spus ceva ce numai despre el, Gheorghe Cozorici, se putea spune. Am înțeles din alăturarea asta că nu era de o falsă modestie ca mulți alții care se pretind că ar fi fără orgoliu. Ceea ce înseamnă că era un om frumos și în exterior, și în interior. O raritate, într-adevăr.

Despre autor

Péter Demény

Péter Demény

Péter Demény (n. Cluj, 1972): scriitor, publicist, traducător, profesor la Facultatea de Litere a UBB Cluj. A tradus „Cartea de la Metopolis” a lui Ștefan Bănulescu și „Povestirea Țiganiadei” de Traian Ștef. De asemenea, a mai tradus și două romane de Daniel Bănulescu: „Te pup în fund, conducător iubit!” și „Diavolul vînează inima ta”. E redactorul revistei literare „Látó”. Volume: „Ikarosz imája” („Rugăciunea lui Icar”) – versuri, 1994; „Bolyongás” („Rătăcire”) – versuri, 1997; „A menyét lábnyoma” („Pe urmele nevăstuicii”) – studii, eseuri, recenzii, 2003; „Meghívó minden keddre” („Invitaţie pe fiecare marţi”) – publicistică literară, 2004; „Visszaforgatás” („Reluare”) – roman, 2006; „A fél flakon” („Flaconul golit pe jumătate”) – versuri, 2007; „Ágóbágó naplója” („Jurnalul fetiţei mele”) – versuri pentru copii, 2009, „Ghidul ipocriților” - eseuri (Polirom, 2013), „Kolindárium” (2015), „Lélekkabát” („Paltonul sufletului”- idem), „Apamozsár” („Măcinatul tatălui” - eseu, 2016), „Portrévázlatok” (schițe și portrete - idem), „Sünödi és a trallalla” („Ariciul lunatic” - povestioare, idem). Eseuri, articole şi versuri în româneşte în „Observator cultural”, „22”, „Bucureştiul cultural”, „Ziarul de duminică”, „Liternet”, „Apostrof”, „Teatrul azi”, „Corso”.

Scrie un comentariu