Poezie

peste prag

peste prag, iubito, peste prag
strig cu toată fiinţa la fiinţa dintâi
strig ca ieşit din minţi la mintea dintâi
strig până rămân fără aer
la aerul respirat împreună
îmi strig neputința pe luciul apei inert
dragostea noastră să facă cercuri
până la timpul perfect!

*

nena, nena
eşti soarele meu strălucind pe alt cer!

din ce pământ să cresc
să-mi poţi aduna fructele
în ce cuptor să ard
să te poţi bucura de gustul meu?

dacă bucurie împart
câtă bucurie să iau înapoi
dacă bine răspândesc
cine să-mi uşureze teama, petra mea
încinsă de lună
când eu n-am nici măcar un ac de cusut
mâna de mână?

ce mister să te văd intrând
în casa mea din sâmburi!

dă-mi zâmbetul tău dintre toate minunile
şi-mpleteşte cu mine cununa
primului om pe pământ!
aş fi fericit chiar de-aş rămâne mut
mi-aş socoti timpul în inele fără să-mi pese
un clinchet o poveste
la fiecare bătaie a inimii mele care creşte
creşte…

până atunci lasă-mă să-ţi cânt
cu vocea fratelui meu geamăn
care n-a ştiut niciodată că eşti
lasă-mă să te duc în casa de lapte
unde dorm soldaţii de plumb
peste prag, iubito, peste prag
sângele lor ridicat stindard din panglici albastre
ne va învăţa să fim fericiţi!

peste prag, iubito, peste prag
strig cu toată fiinţa la fiinţa dintâi
strig ca ieşit din minţi la mintea dintâi
strig până rămân fără aer
la aerul respirat împreună
îmi strig neputința pe luciul apei inert
dragostea noastră să facă cercuri
până la timpul perfect!

de ce tu, frumoasa mea
trăim în acest petec
când Dumnezeu ne-a lăsat pânza
în care-a înfăşurat viaţa după naşterea ei?

liber să te caut
ca oasele albul lucrurilor sunt.

ce-aş putea socoti fără tine
decât anii din cutia milei
cui s-a nimerit să fie
lumea văzută din căuşul palmei
cui s-a nimerit să fie –

ce-i trebuie cărţii numele meu
când eu trăiesc din litere mici
ce-i trebuie vinului gustul meu
când tu îmi potoleşti setea?

dacă nu te-aş mai atinge vreodată
m-aş topi în sângele tău
sângele să pulseze speranţă
în trupul de aer rămas

dacă nu te-aş mai atinge vreodată
m-aş preface-n ochii tăi
lumea ne-ar râvni din nou iar şi iar
peste prag, iubito, peste prag
strig cu vocea mea de gumă
la moartea scrisă direct pe curat
nena, nena
strigă odată cu mine
până timpul ne va fi uitat.

 

Poem din volumul ”Cealaltă inimă”, carte-obiect apărută în ediție de lux, cu gravuri semnate de Ciprian Mureșan

Despre autor

Paul Țanicui

Paul Țanicui

Paul Ţanicui a fost, într-o ordine aleatorie, vânzător de cărţi, marochiner, săpător de fântâni în fosta Yugoslavie, vânzător ambulant de cârnaţi italieneşti, topitor de plumb într-un atelier de vitralii, copywriter în diverse agenţii de publicitate (BBDO, Publicis), iniţiator, dezvoltator şi producător al proiectelor muzicale Shukar şi Shukar Collective. A lucrat la scrierea unui film comisionat de John Turturro pentru Canal +, a contribuit ca producător delegat la realizarea unui album world music susținut de Peter Gabriel.
A absolvit Facultatea de Film din cadrul UNATC București și lucrează ca scenarist şi regizor de film (Iagalo, Mousse au Chocolat, Two Lives).
Este autorul așa numitei ”reality-book” „Trăind pe credit”, Brumar 2012, a romanului „Quimera”, Humanitas 2015 și a unui volum de poezie „Cealaltă inimă”, apărut în ediție de lux cu gravurile lui Ciprian Mureșan. Are în pregătire o carte dedicată lăutarilor din Taraf de Haidouks, care urmează să apară la HarperCollins cu sprijinul lui Johnny Depp.

Scrie un comentariu