Sunt acolo
un miting în fața casei de toleranță
pentru cea care a luat viață și a dat-o mai departe
-peripeții la nivel hormonal
sunt acolo
în mâzga utilă
desfac nodul fetelor de pension
și beau beau
fără să privesc înapoi
când am găsit-o în piața Moccioni
era frig și-mi degeraseră buzele
-își făcuse cuib în țesut
sunt acolo pentru că femeile m-au implorat
să mestec gudronul anilor de liceu
să vărs surplusul de endomorfină
sunt un ghem în ghearele unei pisici
sunt o pungă purtată de vânt
sunt de cele mai multe ori ceea ce vreau să fiu
nu vreau să strig când e musai să fug
nu vreau nimic din colțul ăsta rece și singuratic
prin care trec oamenii grăbiți spre ghilotina cotidiană
toți au o gaură în piept prin care trece o sfoară
de care trag poștașii.
Seara săracilor
Tinere în curtea liceului,
povestesc și se-nroșesc,
ridică pulpele picioarelor,
lovind coapsele acoperite de paltoanele de iarnă;
la sfârșitul zilei le găsești în Dark,
explorând seara săracilor,
când băuturile sunt la jumătate de preț.
Mult mai târziu le-am văzut în parc,
mature și durdulii,
fiecare avea o fetiță de câțiva anișori în baby jogger.
Nu mai povesteau cu aceeași dezinvoltură,
nu mai explorau seara săracilor în Dark,
erau pe jumătate triste și păstrau o parte – ;
fără sinceritate,
mimau actele fiziologice,
mimau cât sunt de fericite.
Poemul Marțial
Dimineața am o greață pentru tot ce înseamnă poezie.
Scriu unii o poezie și pentru tine.
Mai bine mor și-mi trag un glonț în cap,
Decât să scriu doar de dragul de a scrie.
Scrisul, fratele meu alb, este o savarină care nu expiră niciodată.
Să moară Franța!
Acolo unde nu există inspirație,
Se zgribulesc pereții.
Dar oricine, oricând, oricum,
O poate face.
Câteva cuvinte tăiate draconic
Și iată poezia.
Pehlivan bătrân!
Mai bine îmi fac o labă,
Decât să ascult cum se degradează.
Starea de poet este cubul de gheață din paharul cu Jameson.
Poezia rămâne grea când se împrumută unele rime
Și se leagă,
Poate că este de vină răsăritul,
Poate că ești de vină tu!
Încercări lamentabile agățate de o antenă
Și acolo trebuie să rămână!
Scrie un comentariu