În 2015, Radu Țuculescu a publicat, la Editura Biblioteca Revistei Familia, două antologii de literatură elvețiană de expresie germană. Prima este o antologie de proză, „America nu există (antologie de proză elvețiană contemporană de expresie germană)”, iar a doua este o antologie de poezie, „De-a lungul străzii fluieră o mierlă (poezie elvețiană de expresie germană)”. Atât traducerea, cât și alegerea autorilor și a textelor apărute în cele două antologii îi aparțin lui Radu Țuculescu. În acest număr al Literomaniei, vă propunem cea de a optsprezecea parte a prozei „Vârstele muntelui” de Werner Lutz, proză apărută în antologia „America nu există (antologie de proză elvețiană contemporană de expresie germană)”.
21
Se întâmplă că mă trezii cu un râs în gâtlej. Fu o trezire extrem de atentă, fără grabă, garnisită cu o vie dorinţă de a eixsta, o vie dorinţă de viaţă. Pentru că eram înconjurat de ziuă, de lumină, de un viitor vizibil, palpabil, am fost cuprins de-un neastâmpăr vioi. Ochii nu priveau doar pur şi simplu, ei însufleţeau tot ce vedeau. Îmi plăcu cafeaua, îmi tihnise spălatul la fântână, apa rece ca gheaţa, mirosul săpunului de casă. Asemenea vesele dimineţi tricolore mă făceau să mă simt uşor ca un nor. Puteau rămâne atârnate. Chiar şi ceaţa o acceptam în asemenea momente, ca pe o poezie. Curată magie, aceste rânduri din fum peste înălţimi, orbirea transparentă din faţa ferestrelor, fantomaticele apariţii, ca nişte umede iluzii. Contururi ce se scurg pentru a se reface din nou, contururi poate aparţinând închipuirii, poate fanteziei. Asemenea dimineţi mă dezmierdau şi mă încântau. Învăluiam existenţa, unicitatea, respiram şi expiram conştient. Nu ştiam să explic, aşa cum explică un ghid, înălţimile curbelor, distanţele, ocolişurile. Puteam să-mi accept microcosmosul fără Când şi Dacă. Toate scânteile, părticelele, urmele, contradicţiile, sclipirile sale, echilibrul său schimbător.
Werner Lutz, pictor şi poet, s-a născut în anul 1930, la Wolfhalden – Elveţia. Din 1950 s-a stabilit în Basel. Remarcându-se, mai întâi, ca grafician, el este una dintre cele mai apreciate voci lirice elveţiene. Volumele de poezie, puţine la număr, dar de o admirabilă consistenţă, ne dezvăluie o personalitate lirică aparte, capabilă să condenseze o lume în câteva cuvinte. În anul 2000 publică un volum de proză, de fapt un microroman: „Vârstele muntelui” (catalogat de autor, cu modestie, drept povestire), cu deosebit succes și mai multe reeditări. A murit la Basel în 2016. (Radu Țuculescu)
Sursă foto aici
„A te cufunda în caleidoscoape” de Philippe Delerm
When the Crawdads Start Singing…
Alina Gherasim: „Amos Oz și Haruki Murakami sunt doi autori pe care-i citesc cu mare atenție”
Bogdan Perțache: „Piesele lui Shakespeare mi-au deschis ochii către lumea renascentistă și sufletul către teatru”
„Cânturile lui Maldoror” (fragment) de Lautréamont
Călătorind prin literatură
Ioana Văcărescu: „Am avut o mare pasiune pentru «David Copperfield» în copilărie”
Adrian Lesenciuc: „Cel mai mult m-a influențat «Cartea de nisip» a lui Borges, în care am găsit infinitul”
Din perspectiva Penelopei
„Sânge!” de Fredric Brown
Geo Dumitrescu – 105 ani de la naștere
Ana Barton: „Mi-aș fi dorit să fi scris «Gnozele dualiste ale Occidentului» de Ioan Petru Culianu”
Michael Haulică: „Povestirile lui William Gibson m-au dus spre și m-au făcut să rămîn în SF”
Studies and Essays on Romance Literatures: A Labyrinth of Interpretations (fragment)
In the Maze of Fiction
Irina Georgescu Groza: „Primul roman pe care l-am citit, într-o vacanță de vară, a fost „La Medeleni” de Ionel Teodoreanu”
Scrie un comentariu