2026
am învățat să respir în spațiu
să folosesc panoul de comandă
să mă obișnuiesc
cu lipsa gravitației și cu
singurătatea
într-o zi m-am jucat
cu stația de comunicare și
am repetat
de mai multe ori
roger
roger
roger
fără să aștept
evident
vreun răspuns
n-am știut ce altceva să spun
dar e bine să te convingi
că nu mai e nimeni
cu tine
și că poți și astfel
să
fii fericit
2027
mă înregistrez într-o serie de holograme
una în care fac predicții despre viitorul îndepărtat
alta în care citesc însemnările mamei
din anul nașterii mele
le-a scris într-un carnețel
pe care mi l-a oferit
imediat după ce am învățat să citesc
12 ian 1985 – după un zbucium de cel puțin 7 ore
se naște Andrei-Lucian
bucuria e scurtă
va fi internat la chirurgie
infantilă și operat
diagnosticul: stenoză duodenală prin
pancreas inelar
îl botezăm în 10 februarie acasă din motive obiective
(febră ridicată și faringită)
iar binecuvântarea i-o face preotul la biserică
în 10 martie
deși obsedată de starea fizică destul de șubredă
băiatul îmi spulberă neliniștea
crescând în greutate și lungime
are la 2 luni aproape 5 kilograme și 62 cm
prima ieșire mai lungă o facem cu mașina
pentru a vedea alt copil de 3 săptămâni
plimbarea îl binedispune
și la întoarcere îi facem o vizită străbunicii
pe care o scoatem puțin din necaz
fiul ei este imobilizat la pat din cauza
unei paralizii parțiale
face primii pași în căruciorul-scaun
primit cadou de la bunicul
este foarte apropiat de el
pentru că-i satisface toate capriciile
nu prea tolerează persoanele străine
13 mai – am epuizat concediul matern
și trebuie să mă întorc la serviciu
cred că simte că plec
deoarece plânge
apăs butonul stop
cu convingerea că le voi trimite cândva
spre Pământ
tuturor celor pe care nu aș îndrăzni
vreodată să îi iubesc
2028
mă plimb în căruciorul cu rotile
și imit zgomotul produs de mașini
2029
deși pe suprafața planetei de unde vin
e lumină
acum
de aici din depărtare se vede
doar un punct rotund
în beznă
2030
din când în când recepționez mesaje
bizare prin stația de comunicare
din care nu pricep
o iotă
multe dintre ele sunt sunete stridente
sau onomatopee stranii
dar și dialecte galactice
destul de apropiate urechii umane
dacă stau bine și mă gândesc
m-am regăsit în împrejurări asemănătoare
și pe Pământ
unde nimeni nu înțelege cu adevărat
ce vor
ceilalți să spună
2031
își descoperă mânuțele și le admiră minute în șir
apucă o batistă pe care o flutură și râde zgomotos
gângurește și îi place să i se vorbească
iubește copiii și îi studiază
cu multă atenție
Poeme din volumul „contact” de Andrei Mocuța, în curs de apariție la Editura Casa de pariuri literare
Scrie un comentariu