Din Ţinutul Năzdrăvanilor Nr. 192

Negociere

Totul pe lumea asta e negociere. Cel puțin așa ne spune Chris Voss în clipul de pe youtube unde face reclamă la un masterclass pe tema tehnicilor de negociere. Când treci strada, asta e o negociere. Când mergi la cumpărături, și asta e o negociere, explică el pe un ton convingător. Chris a lucrat la FBI, era negociator-șef. Potrivit fișei postului, el trebuia să vorbească cu răpitori care sechestrau personalul băncilor sau jefuitori care luau ostatici și să îi convingă, cumva, să elibereze prizonierii, nevătămați. Trecut prin cele mai bune cursuri de psihologie și comunicare și cu experiența situațiilor la linia subțire dintre viață și moarte, Chris Voss pare să fie cel mai potrivit profesor în arta negocierii.

Dar Chris Voss nu i-a cunoscut încă pe Minu și Rumbi, cei doi năzdrăvani de București. Dacă i-ar vedea în acțiune, și-ar da seama că mai are multe de învățat pe tema negocierilor. L-aș chema un pic la mine în casă, l-aș așeza pe canapea, i-aș da două-trei felii de chec făcut de bunica și l-aș sfătui să ia notițe de la cei doi minori. Ei nu au făcut niciun curs specializat, abia au început școala și nu au dat în viața lor nas în nas cu vreun răpitor sau jefuitor. Năzdrăvanii mei s-au născut cu arta negocierii în brațe și o flutură dezinvolți de fiecare dată când au nevoie de ea.

Vin acasă obosită. E miercuri după-masă și nu îi las pe copii la televizor, au voie doar în weekend. Mami, bine ai venit acasă! ciripesc Minu și Rumbi într-un glas. Te lăsăm să te dezbraci și să îți faci o limonadă, să îți revii și tu un pic. Te sfătuim să te și întinzi în pat, sigur te dor oasele. Așa, mămico, simte-te bine, avem noi grijă de tine. Vrei o carte? Vrei telefonul? Ți le aducem noi. Avem însă și noi o rugăminte. E simplă, ușor de împlinit. 10 minute la televizor. Doar 10. Promitem. Apoi venim și ne facem ordine în cameră. Va fi perfect, vei vedea!

Așadar, lecția numărul 1 – vino în întâmpinarea prădătorului (mama). Găsește-i punctul slab (oboseala), fii empatic cu suferința sa (știm prin ce treci cu oboseala, mama….), oferă-i ajutor (cărți, telefon), apoi exprimă-ți solicitarea proprie (televizor). Ai câștigul garantat. Niciun răpitor nu poate rezista. Parol!

Minu și Rumbi se joacă. Minu are un luptător ninjago mare și verde. E rar pentru că face parte dintr-un set scump, pentru copii mai mari de 10 ani. Rumbi nu are cum să îl primească și știe asta. Dar nu contează. E și el frate în casa asta, ce dacă nu are încă 10 ani? Așa că începe să plângă neobosit, dar plânsul nu funcționează. Mama e obișnuită, nu o mai înduioșează plânsul, nici măcar izvorât din ochi albaștri ca oceanul, curgând pe buze roz strânse a ciudă. Așa că Rumbi trece la artileria grea. Ai doi băieți, mami. Tu ne-ai zis că îi iubești pe amândoi la fel, dar nu te comporți așa. Am aceleași drepturi ca și fratele meu. Scrie și în Convenția pentru protecția drepturilor copilului, chiar tu mi-ai citit din ea. Acolo se vorbește de egalitate și să nu faci diferențe. Mama, tu încalci Convenția! Speriată de consecințele legale emise de gura puștiului de nici 5 ani, mama cade pe gânduri. Acum un lego în plus, unul în minus, ce mai contează, așa-i? Rumbi simte slăbiciunea mamei și apasă pe accelerație. Așa, mama, gândește-te la ce e corect, doar ești o mamă bună. Și mamele bune fac doar ce e bine, șoptește el. Trei zile mai târziu, Rumbi scoate fericit din cutie un nou luptător ninjago mare și verde. Luptătorul lui.

Lecția numărul doi – verifică dacă jefuitorul are principii. În general, oamenii care fac lucruri riscante (de pildă, mamele care cresc copii) se bazează pe niște principii, altfel nu au cum să iasă la liman din situațiile-limită. Dar, înainte de a apela la principiile jefuitorului, începe cu ceva mai ușurel, la care el va rezista (plânsul). Apoi, treci mai departe, la ce e cu adevărat important pentru jefuitor (non-discriminarea între frați). Așa, jefuitorul va avea impresia că nu a cedat din prima și contează mult pentru orgoliul său. Când îi vâri sub nas principiul la care jefuitorul ține mult, ai grijă să argumentezi bine cerințele tale folosindu-te de acel principiu. Îi vei da satisfacția jefuitorului că a făcut ce e corect, pentru că așa a vrut EL, așa a crezut EL că e bine. Punct pentru tine (lego primit), punct și pentru el (bani cheltuiți).

Mama vrea să scoată copiii afară. E soare și mai cald decât în ultimele zile. O gură de aer e sănătate curată, le strigă ea celor doi năzdrăvani. Minu și Rumbi nu doresc însă afară. Ei au chef de joacă, joacă și iar joacă prin casă. Au scenarii, scheme de luptă, secvențe de film care se cer jucate. Afară e nevoie de geci, mănuși, fulare și două pulovere și mama îi fâțâie cu încăpățânare pe toate străzile. Dar mama nu cedează de data asta. Nici cu plâns, nici cu promisiune de ajutor la ordinea prin casă, nici cu amenințarea corectitudinii. Primele două lecții de negociere nu dau roade. Ce-i de făcut?

Rumbi țopăie vesel spre mama. Mai întâi se așază cuminte în spatele ei. Apoi îi iese în față, aproape făcând-o să se împiedice. E ca o codiță umblătoare, prin pașii mamei, dintr-o cameră în alta. Încă puțin în casă, mama, te rugăm. Nu, repetă ea neînduplecată. Încă puțin, mama, în casă, nu se lasă Rumbi. Uite, stai mai jos, să mă vezi mai bine. Așa, acum privește-mă. Acum îți dau o îmbrățișare. Și încă una. Pentru că tu ești mama mea. Nu e asta cheia?

Lecția numărul trei. Când nicio tehnică de negociere nu mai merge, rămâne mereu iubirea.

Literomania nr. 192

 

Susține Literomania

Despre autor

Andreea Micu

Andreea Micu

S-a născut în 1985, în București, petrecându-și copilăria alături de bunici, la Târgu-Jiu. Poveștile au fost mereu în căutarea Andreei. La început, erau poveștile spuse de străbunica Bibica și bunica Mica, pe care, odată auzite, le voia repetate întocmai, fără nici cea mai mică abatere de la firul original. Apoi au urmat poveștile ce așteptau să fie scrise, cu entuziasmul copilariei, în caietul de compuneri din clasele V-VIII sau cele care se scriau doar în gând, cu timiditate. Mai târziu, când a devenit mamă, și-au făcut loc poveștile inventate seară de seară pentru băieții săi. Andreea a absolvit Facultatea de Drept a Universității București și Colegiul juridic franco-român de studii europene (Universitatea Paris I Pantheon-Sorbonne). În prezent profesează ca avocat, continuând totodată și o frumoasă tradiție de familie în domeniul vinurilor.vChiar dacă nu bea cafea dimineața, Andreea își găsește energia zilnică în cărțile pe care le citește. Dragostea pentru literatură și bucuria pură din ochii copiilor atunci când descoperă magia cărților au convins-o pe Andreea să reînceapă să scrie povești. Până acum, Andreea a publicat trei cărți din seria „Lunus Plinus și Andrei”: „Lunus Plinus și Andrei în Țara lui Faci ce Vrei”, „Lunus Plinus și Miracolul Crăciunului”, „Lunus Plinus și Andrei, pe Pământ nu faci ce vrei”.

Scrie un comentariu

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: