Cronici Nr. 153

Povești corecte politic

„Poveştile corecte politic de adormit copiii” ale lui James Finn Garner sunt poveşti cu finalul schimbat, total răstălmăcite. La o radiografie atentă, iubitorii de tehnică vor găsi o scriitură postmodernistă, un colaj bogat de procedee literare, plus ironie, sarcasm, cinism, umor.  În „scufița roşie”, lupul, Scufița şi bunicuța îl ucid pe salvator şi trăiesc împreună mai departe. În „hainele noi ale împăratului”, toți iau exemplul împăratului şi se dezbracă, iar croitorul dă faliment. Cei trei purceluşi luptă împotriva lupilor capitalişti, care le luaseră două proprietăți, şi-i transformă în afacerişti de tip socialist. Pentru Cenuşăreasă, toți bărbații prezenți la bal se bat până la dispariție, iar femeile înființează o fabrică de confecții confortabile pentru femei. În „albă ca zăpada”, cele două protagoniste se împrietenesc în final şi pun bazele unei asociații care militează pentru vindecarea dezacordului dintre sufletul şi trupul feminin.

Personajele participă şi la seminare de pregătire profesională, profund ancorate în sistem, devotate, sunt personaje cu conștiința încărcată, fără sentimente, stoarse de orice urmă de umanitate, vidate, doar cu angajamente colective şi educație socială corectă, chiar şi în momentul morții sunt preocupate de angajamentele lor care trebuie îndeplinite, nu de momentul dispariției lor („cei trei țapi gruff codependenți”).

Limbajul e folosit pe toate palierele, de la respectuosul clișeu până la înjurături, limbaj corect politic care a pătruns în casele noastre, care ordonează vieți şi minți. Purceluşii răspund lupului „cântând imnuri de solidaritate şi protest către Națiunile Unite”, lupul cade „răpus de un infarct masiv, provocat de consumul în exces de alimente bogate în grăsimi”.

Noile formule de început ale basmului strică vraja veche şi aduc una nouă, hilară prin alăturarea sintagmelor din invățământul politic actual: „A fost odată ca niciodată un cârpaci dezavantajat din punct de vedere economic” („sălățica”); „Ascunsă în hățişul unui ecosistem forestier, era odată o micuță şi modestă colibă din bârne” („hansel şi gretel”).

O carte cu umor negru, nebun, despre egalizare, mediocritate, politizarea în exces a limbajului şi clişeizarea lui, devenit un demn urmaș al limbajului de lemn, despre conformism şi prostia cu rang,  o carte căreia i-ar sta şi mai bine la teatru, unde simți nevoia să împărtăşeşti şi nu să râzi de unul singur.

„Poveşti corecte politic de adormit copiii” de James Finn Garner, Editura Humanitas, București, 2019

Susține Literomania

Despre autor

Ioana Geacăr

Ioana Geacăr

Ioana Geacăr s-a născut la 27 ianuarie 1959 în comuna I. L. Caragiale (jud. Dâmboviţa). A absolvit Facultatea de Litere, Universitatea din Bucureşti, în 1990. Este profesoară de scriere creativă la Palatul Copiilor din Târgovişte. A debutat editorial în 1988 cu „Scrisoare pentru cei dragi” (versuri), la Editura Ion Creangă, cu pseudonimul Ioana Dana Nicolae. În 1997 a publicat manuscrisul de sertar „Lumină de sare” la Editura Macarie, Târgovişte, în 2000 al doilea volum de versuri, „Contre-jour”, la Editura Bibliotheca, Târgovişte. Semnează cu numele Ioana Geacăr volumul de versuri „Aparte”, Editura Vinea, Bucureşti, 2006; „Dictatura auctorială. Eseu despre proza experimentală a lui Mircea Nedelciu”, Editura Libra, Bucureşti, 2008; „Rosée pleurante”, Éditions Clapas, Millau, Franţa, 2006; „Pixelmes”, Éditions Clair de plume 34, Vic-la-Gardiole, Franţa (versuri, traducere în limba franceză de Ioana Geacăr şi Marius Bădiţescu); „Recviem pentru nuca verde” (versuri), Editura Casa de pariuri literare, Bucureşti, 2015.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: