G.E.N. Nr. 142

Povestiri macabre, dispariții, hipnoze și entuziasm

VOCEA RASPÎNDACULUI NAȚIONALE.

Știri din țară și din lume. Tîrguri de carte, festivaluri, chermeze și bairamuri. Cancanuri, freze, temenele. Fandomități. Capra vecinului. Web Side Story.

FANDOMITĂȚI. De-ale noastre, de pe-aici. Sau de pe-acolo. Cu ai noștri.

15 ianuarie. La Clubul de carte Nordic Noir s-a discutat romanul „Suflete pereche”, de John Marrs (Trei, 2019, traducere de Mihaela Apetrei). Moderator: Andreea Chebac.

17 ianuarie. La Clubul de carte Paladin se va discuta romanul „Portalul îngerilor”, de Richard Morgan (Paladin, 2019, traducere de Petru Iamandi). Moderator: Liviu Szoke.

* Liviu Surugiu a publicat o povestire în numărul 42 (ianuarie 2020) al revistei „Galaxy’s Edge”. În același număr, printre semnatarii textelor îi mai găsim pe Gregory Benford, Joe Haldeman, Robert Silverberg, Robert J. Sawyer.

* Flavius Ardelean a semnat un contract cu o editură americană pentru publicarea într-o antologie a povestirii „Jos, în lumea lor”. Povestirea a apărut în românește în volumul „Acluofobia. Zece povestiri macabre” (Editura Herg Benet, 2013, 2014, 2016).

CAPRA VECINULUI. Și? Capra vecinului ce mai face? Bine-sănătoasă? Ia să vedem ce se mai întîmplă prin lume, ce mai fac scriitorii. Ai lor.

2 ianuarie. A apărut „Pitbull”, cea de-a treia carte publicată de Anne-Mette Hancock (n. 1979), una dintre scriitoarele daneze de literatură polițistă cu mare succes la public. Premiul pentru debut acordat de Academia Daneză a Scriitorilor de Romane Polițiste în 2017, Autorul anului în 2018, după a doua carte.

9 ianuarie. A încetat din viață Mike Resnick (5 martie 1942 – 9 ianuarie 2020), unul dintre cei mai cunoscuți scriitori americani de science-fiction. A publicat peste 70 de romane, peste 25 de culegeri de povestiri și peste 40 de antologii. A avut 27 de nominalizări la Premiul Hugo (a cîștigat de cinci ori) și 11 nominalizări la Premiul Nebula (a cîștigat o dată). Din 2013 a fost editorul revistei „Galaxy’s Edge”. În România au apărut doar povestiri ale lui Resnick, în „CPSF Anticipația”, „Helion”, „Supernova”, „Jurnalul SF”, „F&SF Magazin”, „Sci-Fi Magazin”. Alte povestiri sînt în curs de apariție în ”Zin” și „CSF”.

14 ianuarie. A apărut „The Rabbit Hunter”, de Lars Kepler, ediția americană a celui de-al șaselea volum din seria Joona Linna.

21 ianuarie. Va apărea „Agency”, noul roman al lui William Gibson, ediția americană. Publicul din UK va mai aștepta două zile pînă la apariția ediției britanice de la Viking. În acest thriller politic Gibson spune povestea unui prezent alternativ, în care Hillary Clinton este la Casa Albă, iar Brexitul nu există.

CU NASUL PRIN REVISTE. Reviste, fanzine, bloguri, ce-o mai fi.

21 decembrie 2019. Anca Zaharia, pe blogul propriu, un interviu cu Flavius Ardelean: „Mă ajută să îmi spun că trecutul și viitorul nu (mai) există decât în amintire și dorință.”

14 ianuarie. Horia Nicola Ursu a scris despre „The Institute”, de Stephen King (Hodder&Soughton, 2019), pe blogul „Însemnări din colțu’ hărții”.

14 ianuarie. Liviu Szoke a scris despre „Carbon modificat”, de Richard Morgan (Paladin, 2018, traducere de Petru Iamandi), pe blogul „FanSF”.

À LA CARTE.

Meniu de cărți. Cărți aruncate din turn. Afară-i vopsit gardul. Am citit pentru dumneavoastră. Dacă doriți să revedeți. Viața-i scurtă, ochiul mic.

CĂRȚI ARUNCATE DIN TURN. Altfel? Editurile noastre ce mai fac, cu ce se mai ocupă?

Decembrie. După Gaudeamus, la Editura Trei a apărut „Jurnalul dispariției mele”, de Camilla Grebe (traducere din suedeză de Ioana Ghișa). Este al doilea roman din seria Hanne Lagerlind-Schön și i-a adus autoarei Premiul pentru cel mai bun roman polițist suedez în 2017 și Premiul Cheia de sticlă (pentru cel mai bun roman polițist nordic) în 2018.

Ianuarie. După ce a revenit pe piața romanelor mystery&thriller la recentul Gaudeamus, Editura Paralela 45 propune încă două volume în colecția Bestseller: Amy Gentry – „Pierdută pentru totdeauna” (traducere de Silvia Sbârnă-Bogaciu) și Lars Kepler – „Hipnotizatorul” (traducere de Bogdan Ghiurco).

Despre Lars Kepler, cunoscutul cuplu suedez care semnează cu acest pseudonim, știm că a publicat șapte romane despre inspectorul Joona Linna, primul fiind „Hipnotizatorul”, carte rescrisă de cei doi cu ocazia aniversării a 10 ani de la apariție, astfel că, în iunie 2019, a apărut în Suedia așa-numita „ediție neagră”, cea care va fi de-acum ediția definitivă a romanului. Nu știu dacă asta e ediția pe care ne-o oferă Paralela 45, știu doar că noua traducere s-a făcut din limba engleză. Și mai știu că există și o ecranizare a cărții, din 2012, cu Tobias Zilliacus în rolul lui Joona Linna, alături de Mikael Persbrandt și Lena Olin. În limba română a mai fost publicată o ediție a acestei cărți, cu titlul „Sub hipnoză” (Trei, 2011, traducere din suedeză de Elena-Maria Morogan).

Despre Amy Gentry nu sînt prea multe de spus, trăiește în Austin, Texas, și scrie recenzii și eseuri pe care le publică în Chicago Tribune, Los Angeles Review of Books, Paris Review, Austin Chronicle. În 2016 a publicat primul ei roman, „Good As Gone”, cel care va apărea la Paralela 45.

AFARĂ-I VOPSIT GARDUL. Nu vorbim de leoparzi aici.

Coperta vinde, se zice, și nu știu cît de adevărată este afirmația pe o piață de carte foarte mofturoasă, cum este cea din România. Știu însă că există cărți pe care le-aș cumpăra numai să le pot vedea în bibliotecă. Cum ar fi:

Seria „The Expanse”, de James S.A. Corey, cuprinde opt volume pînă în prezent: „Leviathan Wakes” (2011 – „Trezirea Leviatanului”, Paladin, 2016, traducere de Mihai-Dan Pavelescu), „Caliban’s War” (2012 – „Războil lui Caliban”, Paladin, 2018, traducere de Cezar Petrilă), „Abaddon’s Gate” (2013 – „Poarta lui Abaddon”, Paladin, 2019, traducere de Cezar Petrilă), „Cibola Burn” (2014), Nemesis Games (2015), „Babylon’s Ashes” (2016), „Persepolis Rising” (2017), „Tiamat’s Wrath” (2019). Ilustrațiile copertelor sînt realizate de Daniel Dociu.

LA CEAS DE TAINĂ.

Interviuri, declarații, declamații, șoapte, convorbiri.

 

 „Cred că am început să-mi pierd un pic entuziasmul”

(de vorbă cu Bogdan Hrib)

 

Michael Haulică: Bogdan Hrib, am încheiat un an foarte bogat pentru literatura polițistă românească, an în care am putea spune că aceasta s-a… internaționalizat? Adică autorii români au fost prezenți la festivaluri internaționale, la Lyon, la Newcastle, în Slovenia, ba chiar și la București am avut un festival.

Tu ai participat la toate aceste evenimente, așa că ești cel mai în măsură să vorbești despre ele. Să le luăm pe rînd: pe 5 aprilie, am vorbit tot aici despre „Quais du Polar” , festivalul de la Lyon. Ce a urmat după participarea din Franța?

Bogdan Hrib: „Newcastle Noir”, 3-5 mai. „Newcastle Noir” e o poezie, un regal, un model. În primul rînd să nu uităm că principalul organizator și promotor este o profesoară universitară – Jacky Collins, apoi să precizez că Jackie invită la festival o mulțime de autori care îi sînt prieteni. Știți voi, dragi cititori, în lumea aia, povestea cu „sîntem toți o mare (și fericită) familie” nu e o poveste. Autorii de mystery&thriller chiar sînt o mare familie. Sau măcar o gașcă de prieteni. Apoi locul de desfășurare: noua bibliotecă a orașului Newcastle. Nu e chiar cît „Naționala” de la noi, dar foarte pe aproape. Și poate cel mai important element, fără de care nimic nu ar fi fost posibil: publicul-cititor. Sala în care se țineau mesele rotunde (e la modă termenul, deși pe scenă erau doar… fotolii!) care durau întotdeauna cîte 50 de minute, după care 10 minute pauză, era plină (cam 100-120 locuri!). Panelul românesc a avut loc în prima zi a festivalului, vineri, destul de devreme și am avut emoții în privința publicului (plătitor – 4 lire / panel!) și totuși pe număratelea am avut 94 de persoane… Cred că putem fi mîndri… Mă refer la tripleta românească – Teodora Matei, Anamaria Ionescu și eu, moderați de mai vechea noastră cunoștință, Quentin Bates. Am dat autografe pe cărțile care se vindeau la librăria (ad-hoc) a festivalului, organizată chiar în bibliotecă. Ar mai fi multe de spus, dar poate revenim în viitor vorbind despre „Newcastle Noir” 2020, unde vom fi (noi, românii, cum se zice!) și de această dată…

MH: În săptămîna următoare ați fost la Salonic (9-12 mai)…

BH: Atacul românesc la Salonic a avut ca prețext un panel (căci despre ele e vorba întotdeauna, nu-i așa?) organizat de clubul autorilor greci de romane polițiste, club care (atenție!) avea un stand propriu la tîrgul de carte. Doi membri importanți ai comunității mystery & thriller din Grecia – Iannis Rangos și Vassilis Danellis sînt (cum am mai spus deja) editorii deja celebrului volum colectiv „BalkaNoir”, în care apar și trei autori români, toți prezenți acolo – Lucia Verona, Lucian Dragoș Bogdan și eu – și au adunat la Salonic încă patru autori din carte, un sîrb, un croat, un bulgar și o turcoaică pentru o discuție lungă despre soarta romanului polițist în est. Mult public și de această dată.

Dincolo de panel am avut trei zile de discuții – negocieri și prezentări – cu mai mulți editori greci pentru a reuși să realizăm o serie de traduceri în ambele sensuri, pe principiul „una de la voi, una de la noi”. Încă nu avem lucrurile foarte clare, dar mergem mai departe – adică vom fi și în acest an la Salonic. Cel mai interesant proiect pare un nou roman scris în colaborare, foarte balcanic de această dată, în care este implicat Lucian Dragoș Bogdan. Dar repet, nu ne grăbim, pentru ca toate să iasă bine.

Sper ca pînă în vară să putem avea și versiunea în limba română a „BalkaNoir”, unde vom avea invitați din țările vecine și… prietene, cum se zicea pe vremuri.

MH: A urmat România, cu „Misterele Bucureștiului” (7-9 iunie).

BH: „Misterele Bucureștiului” a fost o ediție pilot a unui festival care ar trebui să aibă altă dimensiune, mult mai deschisă publicului. Din nefericire, „Sezonul franco-român” a impus anumite reguli. Mi-aș dori să avem un festival mare românesc. Sau măcar multe mici, așa cum au francezii. Mă uit cu multă invidie la Johana Gustawsson, autoarea romanului „Block 46”, lansat (chiar în prezența ei) la „Misterele Bucureștiului”, cum călătorește weekend de weekend din Normandia în sud, la Mediterană, apoi în nord, prin Belgia, apoi în vest și tot așa. Ca să nu mai vorbesc de festivalurile din Marea Britanie sau Spania. Pentru mine a fost o experiență, așa cum experiențe au fost și cele cinci ediții chinuite ale „Mystery & Thriller Festival” pe care le-am organizat la București, Rîșnov și Tîrgu-Mureș. Cred că am început să-mi pierd un pic entuziasmul, dacă nu cumva chiar speranța. Așa că nu știu ce va fi mai departe.

MH: Și gata? Astea au fost?

BH: Nu, a mai fost „Alibi”, la Tinjska Gora, în Slovenia, în perioada 27-29 septembrie. E greu de vorbit / scris despre un festival boutique. În acest an am fost singurul autor străin, ceilalți patru, inclusiv gazda noastră Renato Bratkovic, au fost sloveni. Marea provocare la acest tip de festival (nu mai participasem la așa ceva!) a fost scrierea unei povestiri cu temă impusă. Am tras la sorți titlul în seara zilei de vineri – mie mi-a picat „Îți dau doar 60 de secunde!” – și pînă duminică pe la ora 16 a trebuit să scriu, în engleză (greu pentru că nu o mai făcusem niciodată și în plus, în crama în care ne făceam… veacul, internetul nu mergea prea bine!) o povestire care să se potrivească. Evident că a ieșit ceva avîndu-l ca personaj pe Stelian Munteanu și cu acțiune un pic mai spre thriller. Povestirea a apărut în engleză pe site-ul festivalului și a fost tradusă în slovenă de o publicație literară locală. Doar în română nu am reușit să mi-o traduc singur… Of.

MH: Planuri pentru 2020? Festivaluri internaționale, tîrguri de carte, publicări în limbi străine?

BH: Da, multe planuri pentru 2020 și recunosc că sînt un pic speriat de amploarea lor. Desigur, mă răsfăț. Mi-aș dori să putem avem o prezentare cu noile titluri în engleză – autori români traduși și publicați de noua companie britanică, Corylus Books, în care sînt și eu parte – la London Book Fair, dar asta va fi doar o acțiune de PR și de scouting (Cum se spune în meserie: vom încerca să vînăm alți autori, și nu români. Deja pe surse se aude ca la Corylus Books negociază o autoare importantă din Islanda. Vom reveni.) Două participări care sperăm să genereze o tradiție în timp: Salonul de carte de la Salonic și, evident, „Newcastle Noir”. Studiem posibilitatea (sună prețios, nu-i așa?!) unei participări la „Bloody Scotland” (la final de august), poate că doar pentru a cerceta un pic locurile și sîntem avansați în negocierile cu „Iceland Noir” (final de noiembrie, din nefericire simultan cu Gaudeamus București, dar sper că vom găsi o soluție). Așa cum am povestit, „Alibi” va fi doar un moment de bilanț. Ne-am mai dori și o vizită în Polonia la „High Calibre”, cel mai cunoscut festival mystery & thriller polonez. Vom vedea. Și sincer mi-aș dori și un festival româneasc… dar nu văd nimic la orizont.

Vom avea însă un eveniment important în 2020, cred eu, prima traducere a unui autor elvețian (de limbă franceză), Marc Voltenauer. Datele vizitei sale în România sînt deja clare: lansarea în premieră va fi la… Brașov pe 27 aprilie, evident la librăria Șt. O Iosif, a prietenilor de la Libris, iar cea din București, pe 29 aprilie, la Cărturești Verona. Ni s-a confirmat că vom avea un important sprijin din partea Ambasadei Elveției din România. Titlul volumului este „Cine a ucis-o pe Heidi”. Dar cred că vom avea ocazia să revenim cu amănunte.

Oricum, mă repet, eu mă voi concentra destul de mult pe editura britanică Corylus Books, la care sperăm să reușim (sîntem patru în echipă: doi britanici, o româncă de acolo și un român de aici –  ca să dăm un pic de informații de culise) să edităm patru titluri noi-nouțe în acest an. Dintre autorii români sînt luați în calcul pentru 2020: Bogdan Teodorescu, Teodora Matei și, cu voia dvs., eu. Dar pregătim un proiect așezat și discutăm deja cu autori importanți din România pentru 2021. Așa cum spuneam, nu va fi o editură doar pentru români, se discută cu autori islandezi și, cu siguranță, vor urma și alți… balcanici.

MH: Și n-am să închei convorbirea cu scriitorul Bogdan Hrib fără să te întreb: ce mai scrii, cînd o să vedem o nouă carte semnată de tine în librării?

BH: La această întrebare tare aș vrea să știu un răspuns. Anul acesta m-am concentrat încercînd să promovez „Editor de unul singur. Management în industria cărții”, un volum non-fiction care a apărut la pachet cu noua mea carieră universitară, de această dată în poziția de titular și nu doar de colaborator. Așadar nu prea a mai fost timp de altceva. Totuși pot să mă laud că am tot început proiecte noi care au avansat puternic și apoi au rămas cam în drum. „Free Titan” e un crime de cartier care așteaptă încă o lună de muncă susținută, pentru că are tot: poveste, personaje (cele deja cunoscute și cîteva noi) și plan de lucru. Apoi o continuare la „Ultima fotografie”, de care am tot vorbit și scris, cu titlul provizoriu „Căsnicia în capitalism” sau cam așa ceva, nu știu încă exact. Un roman fără mistere, un roman cu povești de viață sau, mai bine zis, rupte din viață.

Cel mai avansat proiect, pentru că este oarecum comandat, o aventură nouă a celor doi, jurnalistul-editor Stelian Munteanu și comisarul șef Tony Demetriade, se apropie de finalul manuscrisului. Eram obligat să termin pînă la finalul anului pentru că îmi doream să-l pot prezenta în engleză la „Newcastle Noir”. Nu am reușit, așa că poate în toamnă la „Iceland Noir” și, de asemenea, îl voi prezenta la Tîrgul de carte de la Frankfurt. Varianta originală în română va fi o surpriză (sper!) a începutului de vară. Titlul provizoriu e cam sec: „Resilience / Reziliență”. Vom vedea. „Douăzeci-douăzeci” sigur va avea multe surprize. Mulțumesc mult, la mulți ani și spor la lucru colegilor de breaslă.

MH: Mulțumesc și eu. Spor și… multă baftă!

Susține Literomania

Despre autor

Michael Haulică

Michael Haulică

Michael Haulică a absolvit Facultatea de Matematică, specializarea Informatică, a Universității Transilvania din Brașov. A fost programator timp de 25 de ani, apoi s-a dedicat în întregime scrisului. A debutat cu poezie în revista Flacăra, în 1974. A publicat poezie, proză, articole.
A fost redactor al suplimentelor SF „Supernova” (1993 – 1995) şi „Alternativ SF” (1995 – 1997), în anul 2000 a fondat revista „Lumi Virtuale” (în format electronic, 2000 – 2004), apoi blogurile „Zepelinul cuantic” (octombrie 2007 – februarie 2008), „Microtexte” (februarie – aprilie 2009) și „BookReport” (25 mai 2017 – 3 octombrie 2017). A fost redactor-şef al revistelor „Brașov Visitor” (2003 – 2005, pe hârtie, în limba engleză), „Lumi Virtuale” (în varianta pe hârtie, 2004 – 2005), „Fiction.ro” (2005 – 2007, pe hârtie), „Nautilus” (februarie 2008 – iunie 2010, on-line), „Galileo Online” (iunie 2010 – martie 2012), „Galileo” (2015, pe hârtie). În perioada 2006-2007 a fost redactor-şef al Editurii Tritonic şi coordonator al colecţiilor „fiction.ro” şi LIT., apoi redactor-șef al editurii Millennium Books (2008 – 2012), coordonator al colecției „Ficțiuni”, în perioada 2012 – 2016 a fost redactor în cadrul Grupului Editorial Art, coordonator al colecțiilor de SF și fantasy ale editurii Paladin, iar în 2016-2017 a coordonat din nou colecțiile SF și fantasy ale editurii Tritonic. A susţinut rubrici despre literatura F&SF în „Observator cultural”, „Dilemateca”, „Știință & Tehnică”. Alte publicații în care a scris frecvent: „Obiectiv cultural”, „Ziarul de duminică”, „Tomis”, „Astra”.
Volume publicate: „Madia Mangalena” (Institutul European, 1999; Eagle Publishing House, 2011, print și ebook; Millennium Books, 2015, ediție adăugită – premiile Vladimir Colin 2000 și RomCon 2002); „Despre singurătate și îngeri” (Ed. Karmat Press, 2001 – premiul SIGMA 2002), „Așteptând-o pe Sara” (Ed. Millennium Press, 2005; Ed. Tritonic, 2006; Millennium Books&TexaRom, 2012, ebook; Millennium Books, 2016, ediție adăugită), „Nu sunt guru” (Ed. tritonic, 2007 – culegere de articole), „Povestiri fantastice” (Millennium Press, 2010; Millennium Books&TexaRom, 2011, ebook), „... nici Torquemada” (Millennium Books, 2011; Millennium Books&TexaRom, 2011, ebook), „Transfer” (Ed. Millennium Books, 2012; Millennium Books&TexaRom, 2013, ebook; Millennium Books, 2014, ediție adăugită – Premiul Vladimir Colin 2014), „O hucă în minunatul Inand” (Ed. Millennium Books, 2014), „9 1/2 elegii” (Ed. Tritonic, 2016).

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.