In memoriam • Nr. 142 • Plicul lui Pașadia

O moarte care înseamnă ceva

17.01.2020
Péter Demény
Péter Demény
Péter Demény

Eu pe Cristina Țopescu n-am cunoscut-o niciodată. Nu m-a dus cu mașina ei, nu mi-a luat interviu, nu am vorbit la telefon. Nici despre cîinii ei nu știam. Știam doar că este fiica lui Cristian Țopescu, prezentatorul meu preferat, ale cărui comentarii au adus o dîră de lumină în întunericul tern și destul de uniform al copilăriei mele. Și mai știam că este o prezență mult mai agreabilă și mai discretă decît multe alte vedete de televiziune, inepte, ipocrite sau neinteresante. Ceea ce era dătător de speranță: însemna că un jurnalist bun poate fi și un tată bun. Dacă, firește, personalitatea Cristinei Țopescu era formată mai ales de Cristian Țopescu.

La moartea ei, m-a înfiorat singurătatea care a cuprins-o. Credeam că, totuși, o vedetă, un „star”, nu poate fi singură. Desigur, acum mă gîndesc la Philip Seymour Hoffman sau la Amy Winehouse și încerc să înțeleg. Adulația nu înseamnă grijă, iubire, prietenie.

Dar m-a înfiorat și un alt fapt care poate părea ciudat. Ele cîteva – Mihaela Rădulescu, Andreea Raicu, Andreea Esca – au însemnat tinerețea mea. La sfîrșitul anilor ’90, nu aveam – Doamne! – nici treizeci de ani. Acum am aproape cincizeci. Și faptul că Cristina Țopescu a murit înseamnă că poate nici eu nu mai am mult. Că voi muri oricum. Și că, cine știe, mi-am trăit speranța.

Susține Literomania

Despre autor

Péter Demény

Péter Demény

Péter Demény (n. Cluj, 1972): scriitor, publicist, traducător, profesor la Facultatea de Litere a UBB Cluj. A tradus „Cartea de la Metopolis” a lui Ștefan Bănulescu și „Povestirea Țiganiadei” de Traian Ștef. De asemenea, a mai tradus și două romane de Daniel Bănulescu: „Te pup în fund, conducător iubit!” și „Diavolul vînează inima ta”. E redactorul revistei literare „Látó”. Volume: „Ikarosz imája” („Rugăciunea lui Icar”) – versuri, 1994; „Bolyongás” („Rătăcire”) – versuri, 1997; „A menyét lábnyoma” („Pe urmele nevăstuicii”) – studii, eseuri, recenzii, 2003; „Meghívó minden keddre” („Invitaţie pe fiecare marţi”) – publicistică literară, 2004; „Visszaforgatás” („Reluare”) – roman, 2006; „A fél flakon” („Flaconul golit pe jumătate”) – versuri, 2007; „Ágóbágó naplója” („Jurnalul fetiţei mele”) – versuri pentru copii, 2009, „Ghidul ipocriților” - eseuri (Polirom, 2013), „Kolindárium” (2015), „Lélekkabát” („Paltonul sufletului”- idem), „Apamozsár” („Măcinatul tatălui” - eseu, 2016), „Portrévázlatok” (schițe și portrete - idem), „Sünödi és a trallalla” („Ariciul lunatic” - povestioare, idem). Eseuri, articole şi versuri în româneşte în „Observator cultural”, „22”, „Bucureştiul cultural”, „Ziarul de duminică”, „Liternet”, „Apostrof”, „Teatrul azi”, „Corso”.

Vezi articole

Alte articole

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: