In memoriam Plicul lui Pașadia Nr. 142

O moarte care înseamnă ceva

Eu pe Cristina Țopescu n-am cunoscut-o niciodată. Nu m-a dus cu mașina ei, nu mi-a luat interviu, nu am vorbit la telefon. Nici despre cîinii ei nu știam. Știam doar că este fiica lui Cristian Țopescu, prezentatorul meu preferat, ale cărui comentarii au adus o dîră de lumină în întunericul tern și destul de uniform al copilăriei mele. Și mai știam că este o prezență mult mai agreabilă și mai discretă decît multe alte vedete de televiziune, inepte, ipocrite sau neinteresante. Ceea ce era dătător de speranță: însemna că un jurnalist bun poate fi și un tată bun. Dacă, firește, personalitatea Cristinei Țopescu era formată mai ales de Cristian Țopescu.

La moartea ei, m-a înfiorat singurătatea care a cuprins-o. Credeam că, totuși, o vedetă, un „star”, nu poate fi singură. Desigur, acum mă gîndesc la Philip Seymour Hoffman sau la Amy Winehouse și încerc să înțeleg. Adulația nu înseamnă grijă, iubire, prietenie.

Dar m-a înfiorat și un alt fapt care poate părea ciudat. Ele cîteva – Mihaela Rădulescu, Andreea Raicu, Andreea Esca – au însemnat tinerețea mea. La sfîrșitul anilor ’90, nu aveam – Doamne! – nici treizeci de ani. Acum am aproape cincizeci. Și faptul că Cristina Țopescu a murit înseamnă că poate nici eu nu mai am mult. Că voi muri oricum. Și că, cine știe, mi-am trăit speranța.

Despre autor

Péter Demény

Péter Demény

Péter Demény (n. Cluj, 1972): scriitor, publicist, traducător, profesor la Facultatea de Litere a UBB Cluj. A tradus „Cartea de la Metopolis” a lui Ștefan Bănulescu și „Povestirea Țiganiadei” de Traian Ștef. De asemenea, a mai tradus și două romane de Daniel Bănulescu: „Te pup în fund, conducător iubit!” și „Diavolul vînează inima ta”. E redactorul revistei literare „Látó”. Volume: „Ikarosz imája” („Rugăciunea lui Icar”) – versuri, 1994; „Bolyongás” („Rătăcire”) – versuri, 1997; „A menyét lábnyoma” („Pe urmele nevăstuicii”) – studii, eseuri, recenzii, 2003; „Meghívó minden keddre” („Invitaţie pe fiecare marţi”) – publicistică literară, 2004; „Visszaforgatás” („Reluare”) – roman, 2006; „A fél flakon” („Flaconul golit pe jumătate”) – versuri, 2007; „Ágóbágó naplója” („Jurnalul fetiţei mele”) – versuri pentru copii, 2009, „Ghidul ipocriților” - eseuri (Polirom, 2013), „Kolindárium” (2015), „Lélekkabát” („Paltonul sufletului”- idem), „Apamozsár” („Măcinatul tatălui” - eseu, 2016), „Portrévázlatok” (schițe și portrete - idem), „Sünödi és a trallalla” („Ariciul lunatic” - povestioare, idem). Eseuri, articole şi versuri în româneşte în „Observator cultural”, „22”, „Bucureştiul cultural”, „Ziarul de duminică”, „Liternet”, „Apostrof”, „Teatrul azi”, „Corso”.

Scrie un comentariu

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.