Două spații importante au constituit, mult timp, resurse ale umanității, ale identității noastre de ființe creatoare: spațiul fascinant al bibliotecii, ca depozitar al cunoașterii și memoriei lumii, precum și spațiul liber, neîmblânzit al naturii. În prezent, înțelegem brutal că natura nu poate fi stăpânită și că, în această luptă, tehnologia nu ne poate oferi încă soluții definitive, doar avertizări de tip „ro-alert”. Ne-am întors la conflictul clasic om vs natură, dar acum într-o poziție defensivă, în care efortul este unul de salvare și de reducere a pagubelor. De cealaltă parte, evoluția extremă a tehnologiei face ca individul să resimtă un decalaj de adaptare la societatea care se schimbă prea rapid pentru a ține pasul cu ea. Omul nu se mai simte ocrotit în spațiul natural și nici util în cel tehnologic. Umanitatea noastră devenită inutilă și depășită pare să creeze nevrotic și anxios mecanisme de recul social și economic, așa cum sunt acum toate aceste mișcări antiglobaliste, în care căutarea unor nuclee identitare este evidentă și violentă. Am crescut aproape de natură, am lucrat pământul și am îngrijit animale și nimic altceva nu mi-a oferit mai multă stabilitate și liniște. Am pășit apoi în biblioteci și cărțile au devenit a doua mea lume și nimic altceva nu mi-a oferit mai multă satisfacție. Spațiul bibliotecii a fost și unul fizic, nu doar unul imaginar, astfel încât în ființa mea au rămas impresii, senzații, trăiri legate de sălile și de oamenii bibliotecilor în care m-am format. Cu atât mai trist că azi, în loc să li se adauge noi funcționalități pe lângă cea de depozit de carte cu împrumut, se închid librării și se desființează în zonele rurale bibliotecile, de parcă acolo ar sta, ca în romanul lui Umberto Eco, pericolul ereziei, adică al cheltuielilor cu salariul unui angajat/al unei angajate care să îi zâmbească unui cititor și să-i recomande o carte ori să îl lase înăuntru, să răsfoiască ori să citească pe computer. Chiar dacă toate sunt pe internet acum, în această „Bibliotecă Babel”, cum ar spune Borges, sala plină de cărți este un spațiu în care se construiesc, cu fiecare pagină dată, o identitate, un vis, o emoție.
Sursă foto: aici
Scrie un comentariu