În 2015, Radu Țuculescu a publicat, la Editura Biblioteca Revistei Familia, două antologii de literatură elvețiană de expresie germană. Prima este o antologie de proză, „America nu există (antologie de proză elveţiană contemporană de expresie germană)”, iar a doua este o antologie de poezie, „De-a lungul străzii fluieră o mierlă (poezie elvețiană de expresie germană)”. Atât traducerea, cât și alegerea autorilor și a textelor apărute în cele două antologii îi aparțin lui Radu Țuculescu. În acest număr al Literomaniei, vă propunem proza scurtă (de tip flash fiction) „Roman” de Peter Bichsel, proză apărută în antologia „America nu există (antologie de proză elveţiană contemporană de expresie germană)”.
Peter Bichsel
Roman
Un bărbat se îndrăgosti de o fată. Fata ştia că bărbatul e îndrăgostit. Bărbatul îi urmăreşte mersul şi picioarele, se interesează cum o cheamă. El îi spune soţiei. „E drăguţă.” Iar soţia confirmă. „E prietenoasă”, zice el.
Când soţia zâmbeşte, între buze se creionează o dungă albă. Apoi zâmbetul moare, iar dunga rămâne.
Fata nu zâmbeşte.
Bărbatul o studiază în oglindă.
În Locarno stă o săptămână. În farmacie este o vânzătoare care seamănă cu fata. Poartă un şorţuleţ alb. După încă o săptămână, bărbatul se întoarce acasă, nu fără a înnoda o discuţie în tren cu vecinul.
Între timp fata s-a angajat la Londra. Bărbatul află despre asta.
Se hotărî ca la toamnă să călătorească, din nou, la Locarno. De mult timp soţia doreşte să procure un televizor. Se face o socoteală de peste o mie de franci, cu antenă şi montare. Intenţionat îşi alege un hotel la celălalt capăt al locului. În farmacie e altă fată. Poartă un şorţuleţ alb.
O îmbolnăvire neaşteptată a soţiei îl face să-şi întrerupă concediul.
Acum au televizor.
Fata şi-a vopsit, la Londra, părul.
Bărbatul îi scrie, după ani, fratelui din America, aşteaptă săptămâni la rând răspuns.
Între timp alt partid a ajuns la putere. Între timp veni primăvara.
Odată ce-a început cu limbile străine, fata doreşte să înveţe şi spaniolă.
În ultimele trei săptămâni a văzut-o de două ori.
Culoarea părului l-a dezamăgit.
Acum va pleca la Barcelona.
Bărbatul îşi rezervă loc la hotel. Slujba îi ocupă acum aproape tot timpul. I se recomandă să călătorească, odată, în iarnă, la Davos. Şi pentru oameni care nu practică sporturile de iarnă, Davos oferă multe frumuseţi şi distracţii.
În cutia poştală zace o carte poştală din America. Fratele face destul de multe greşeli de ortografie.
Îţi reluă, împreună cu soţia, plimbările de duminică. Îşi rupe, uneori, câte o creangă din copaci.
Fiul îi explică cum şi-ar lua anul acesta concediu în luna mai. Împreună cu un coleg va face o excursie în Spania.
Soţia şi-a luat prospecte pentru Davos de la o agenţie de turism. „Sunt toate prospecte de iarnă”, se scuză domnişoara.
Bronzat şi cu o sticlă de Chartreuse de contrabandă se întoarse fiul din Spania acasă.
Peter Bichsel s-a născut în 1935 la Luzerna. A crescut în Olten, a studiat la Solothurn și a lucrat, ca profesor, între anii 1955-1968. Acum trăiește ca scriitor și foiletonist profesionist. Este considerat maestru al genului scurt, miniatural. Volumul de debut „De fapt, doamna Blum dorește să-l cunoască pe lăptar” (1964) i-a adus consacrarea rapidă, punând pecetea originalității pe ceea ce înseamnă o povestire „bichseliană” în formă scurtă. Au urmat alte volume de povestiri (puține la număr, Bichsel fiind acuzat că-i cam „zgârcit” cu cititorii) și numeroasele premii literare printre care cel al Grupului 47 și premiul Johann-Peter-Hebel. „Eu cred – mărturisește Bichsel – că sensul literaturii nu constă în mijlocirea de subiecte ci în aceea ca povestitorul să aibă suport. Oamenii au nevoie de povestiri pentru a supraviețui. Ei au nevoie de modele cu care să-și povestească propria viață. Numai viața care se poate, ea însăși, povesti este o viața plină de sens.” Și mai departe: „Eu doresc povestirii să-i opun povestirile.” (Radu Țuculescu)
Lasă un răspuns