Cronici Nr. 189

Simfonii în alb și negru & Ciprian Măceşaru




La  o carte minionă, doar de 31 de poeme, dar cu două secole înghesuite cumva înăuntru, Ciprian Măceșaru (poet, muzician, fotograf) alătură prelungiri ale acestora, 12 fotografii alb-negru realizate de el, adevărate poeme-oglindă, și un titlu inedit, în răspăr, „Corpuri de întunecat”, memorabil.

Anul 2020 a fost anul Beethoven, s-au  împlinit 250 de ani de la nașterea compozitorului. Volumul, apărut în muzicalul an, nu putea să fie altfel decât  împărțit în nouă scurte capitole, câte simfonii a avut Beethoven.

În capitolul 1 – o imagine şocantă, cu trimitere biblică: „noaptea îmi pun craniul pe masă/ şi scheletul decapitat plutește prin apartament” („noaptea îmi pun craniul pe masă”). Poemul e o plăcuță de identificare, ca la morgă, iar moartea, voluptuoasă, un sticker cu Sabrina Salerno. Cine e Sabrina? Aici începe jobul de DJ al lui Măceşaru,  te trimite pe Youtube la șlagarul „Boys”, din 1987. Posibil să arate aşa în viitor un volum de poezie, textul şi link-ul cu trimiterea pe Youtube. Deci avem „Moartea bate la usă” încă din primul capitol, am văzut,  și stăruitor în capitolul (simfonia) numărul 5 cu: dezastrul de la Hindenburg din 1937 (dirijabilul german de  pasageri a luat foc în timpul încercării de andocare), criza de sciatică a poetului, începutul unui posibil cataclism: „oceanul ne bate ușor/ în fereastră”, calul alb pe care a încălecat e plin de viermi, amintirea unor personalități-mărci ale tragicului: JFK și Marylin Monroe.

Mai sunt multe referințe reprezentative pentru secolul XX, alte personalități (Neil Armstrong, Louis de Funès), sau pentru secolul XXI:  Youtube, telefoane mobile, mărci ale obiectelor de îmbrăcăminte, țigări, igienă, multe îngrămădite într-un poem organizator în spiritul veacului: „șapca balke și/ geaca paul r. smith/ în cuier/ ghetele malerbo/ pe raftul cu încălțări/ cheile portofelul și telefonul/ pe măsuța din sufragerie” („am pus”), muzicale: Dansul ungar nr. 5, Victor Nocelli, un refren de Beck Hansen, cântat şi reluat,  literare: Radu Vancu, Chuck Palahniuk, Madame Bovary, Anna (Karenina), „Foamea” lui Hamsun, gândacul lui Kafka, într-un poem bibliotecă („nu-mi spune cât a suferit anna”), într-un spațiu al captivității cu un magnetism feroce, deși viața e în altă parte (în sânii unei necunoscute, în apa mării, în pielea iubitei).

Mulți am trăit acest joc de balans al gravitației, poetul ne întoarce spre tradiții, copilul ținea de ligheanul în care mama frământa cozonacii, dar forța mai mare îl ridica „cu tot cu lighean/ până în dreptul/ ochilor ei albaştri/ şi mă simțeam/ ca Neil Armstrong/ privind spre Pământ” („Ține bine!”).

În  „Corpuri de întunecat”, cel mai experimental volum al său,  Ciprian Măceșaru scrie și mixează pe diferite tehnici și stiluri: un playlist, cu sonoritate de hip-hop, cu text monobloc, cu nume de muzicieni şi fraze muzicale: „hai că e simplu pui un cântec care îți dă starea aia de bine/ şi gata problema e rezolvată grouplove cu delete sau orice/ altă prostioară care te face să bâțâi din picior şi din cap fă mai/ bine un playlist” („hai că e simplu pui un cântec care îți dă starea aia de bine”); un  alt hip-hop cu accente suprarealiste: „cauți un moment așezi față de masă pentru un solo/ de chitară cu chifle cu mititei şi muștar îți joacă bicepsul/ sub sticlă flăcări zboară din ochii femeilor tăioase care-ți vorbesc ergonomic de pe viniluri înghesuite printre borcane” („cauți un moment așezi față de masă pentru un solo”), suprarealiste, teribiliste: „intru în librărie cumpăr o ceafă de porc, murături […] ies iar în frig,/ mai cult, traversez pe unde apuc/ o limuzină mă face terci. 4%/ nu am murit. sunt doar puțin obosit” („seara pe magheru”). Suprarealismul devine un spațiu generos cu „fluturi cu parpalace zboară prin camera noastră”, sau cu imaginea omului-bec: „eşti iarăși în transă prin tine/ mai trece un biet firicel de lumină” („ai fost reintegrat în societate”): poezii minimaliste, cu tăietură precisă, compuse după știri aflate din mass-media sau din filme documentare (,,mănânc mere”, „în cărțile de știință”): „mănânc mere/ cu sâmburi cu tot/ sâmburii ăştia/ am auzit/ conțin un pic de cianură” (,,mănânc mere”);  dar și poeme autoreferențiale, în stil optzecist, cu Măceșaru personaj, în ultimele două poeme, repetițiile muzicale aduc un plus de patetism, mai ales că a fost deja invocat.

Fotografiile care ilustrează coperta volumului și poemele sunt organic asimilate, prelungiri ale poemelor sau poeme-oglindă: autoportretele însoțesc poemele cu Măceşaru personaj, sau poezia pare „bucățică ruptă” din imaginea alăturată (chip de femeie în umbră, descoperit de o fâșie de lumină doar în zona ochilor, ca în tradiția musulmană: „te-ai oprit o clipă în fața mea,/ de parcă m-ai fi privit./ am simțit o dislocare,/ ceva ca o alunecare de teren”. ( „te-ai oprit o clipă în fața mea”).

Imaginea de ansamblu e de orchestrare armonioasă, de selecție făcută de un DJ talentat. Poeziile lui au muzicalitate sau amintesc de muzică și muzicieni. Mixează fraze, taie, mută, amestecă până iese muzică, mai degrabă rap sau hip-hop decât simfonie.

În „Corpuri de întunecat”, spirit ludic, Ciprian Măceşaru este și poet și rapper, scrie și poezie de calitate și RAP (Rhythm And Poetry).

Ciprian Măceşaru, „Corpuri de întunecat”, CDPL, 2020
Sumar Literomania nr. 189

 

Susține Literomania

carturesti.ro

Despre autor

Ioana Geacăr

Ioana Geacăr s-a născut la 27 ianuarie 1959 în comuna I. L. Caragiale (jud. Dâmboviţa). A absolvit Facultatea de Litere, Universitatea din Bucureşti, în 1990. Este profesoară de scriere creativă la Palatul Copiilor din Târgovişte. A debutat editorial în 1988 cu „Scrisoare pentru cei dragi” (versuri), la Editura Ion Creangă, cu pseudonimul Ioana Dana Nicolae. În 1997 a publicat manuscrisul de sertar „Lumină de sare” la Editura Macarie, Târgovişte, în 2000 al doilea volum de versuri, „Contre-jour”, la Editura Bibliotheca, Târgovişte. Semnează cu numele Ioana Geacăr volumul de versuri „Aparte”, Editura Vinea, Bucureşti, 2006; „Dictatura auctorială. Eseu despre proza experimentală a lui Mircea Nedelciu”, Editura Libra, Bucureşti, 2008; „Rosée pleurante”, Éditions Clapas, Millau, Franţa, 2006; „Pixelmes”, Éditions Clair de plume 34, Vic-la-Gardiole, Franţa (versuri, traducere în limba franceză de Ioana Geacăr şi Marius Bădiţescu); „Recviem pentru nuca verde” (versuri), Editura Casa de pariuri literare, Bucureşti, 2015.

Scrie un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.