Pornesc de la premisa că orice om onest de pe planeta aceasta vrea să trăiască mai bine, să aibă drepturi respectate, siguranță, speranță, să călătorească, să iubească în pace, să își crească în libertate copiii, să își aleagă democratic reprezentanții care să îi apere interesele… În mod periculos și fals se creează falii între „valorile noastre” și „valorile lor”, între eu și celălalt, între noi și ei, fără să avem răgaz să realizăm că avem mult mai multe lucruri care ne aseamănă decât lucruri care ne despart. Nu avem timp sau nu ne dăm timp să înțelegem că între „adevărul meu” și „adevărul tău/al celuilalt” se află viața – a mea, a noastră, a lumii care ne înconjoară. De-a lungul epocilor, au existat lideri care au înțeles că apelul înțelept la solidaritate, la orizontul nostru larg comun va câștiga împotriva dezbinării, incitării la ură și diferență. Și eu pot vota așa cum tu ai această posibilitate – Emmeline Pankhurst s-a aflat în fruntea mișcării de sufragete în Anglia în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, luptând pentru drepturile femeilor. Protestele anticolonialiste pașnice conduse de Mahatma Gandhi în primele decenii ale secolului XX în India au avut, finalmente, succes. Cu câțiva ani înainte, tot el inițiase o rezistență în Africa de Sud pentru drepturi civile. Cu aceeași solidaritate nonviolentă a militat Martin Luther King în anii ’50-’60 în Statele Unite ale Americii împotriva segregării rasiale. În 1980, la Gdansk, în Polonia, se constituie Solidarnors, federație sindicală condusă de Lech Walesa, care va deveni cea mai importantă mișcare anticomunistă. Toate aceste exemple de reunire umană în jurul acelorași (vechi) aspirații au arătat că lumea devine un loc mai bun doar dacă privirile noastre se regăsesc cu încredere și pașii ni se alătură în liniște.
Sursă foto: aici
Scrie un comentariu