Atelier Literatura la feminin Nr. 184

Vămi (istorii orale)

(O seară de vară, în umbrar. Așteptând, cu semințe și gogoși, răcoarea nopții. E multă liniște.)

 

–  La biserică  ce face cu atâtea ștergare?

–  Pi uite și-a făcut casă cu două nivele.

–  Cu ștergare și-a făcut, mă?! A vândut ștergare și și-a făcut casa?

–  Cu lumânări, cu colivă, cu cocoși…

– Le duce la magazin, nu?

– Nu le duce la magazin. Farfuriili, când nu să găsea farfurii anu’ ăsta, și io mă duceam să iau dă la el.

– Le vindea?

– Da.

– Și cu ștergar’li ce făcea?

– Le luai dă la el și le puneai la mort când murea mă-ta. Ai înțeles? Nu dai ca la magazin, prețu’ e mai mic, iei 50 de ștergare dă la el, băi, popă, câți morți ai luna asta? Zece. Bine, îmi dai și mie cin’zeci dă ștergare. Le iei dă la mort, le pui la mort. Pi ce vrei?! Să dai la magazin cinci lei pă prosop? Nu mai bine îi dai lu’ popă doi lei cin’zeci? Trăiești și tu, trăiește și el.

– La Sălciile nu-i așa… La Sălciile să pune prosop la coș, la cruce, la cine-l scoate afară… și la nepoți.

– Di ce, mă?

– Nu să merită să dai banii aiurea așa… Să dai la toți să nu bârfească. Etee… le trece într-o săptămână.

– Nu-i așa… Merită. Prosoapele alea e bune pă lumea ailaltă. Le-nnozi (voce profundă, scăzută) unu cu altu’, unu cu altu’, unu cu altu’… Când treci vama.

– De unde știi mata?

– Ai fost acolo? A dracu’ vamă!

– Da’ di ce nu e în toate părțile la fel? La Sălciile nu-i așa.

– Ăia nu trece vama.

– Așa să zice.

– Cine s-a-ntors de-acolo?

– Nu s-a-ntors nimeni, că-i bine acolo.

– Nu mai scuipa, bre, pă jos, că ne bate asta mâine pă amândoi!

– Nu mătură p-aici. N-are dreptu’ să măture p-aici.

– Pi cum adică? Azi, când am măturat de ce nu mi-ai zis, fă, nu mai mătura?

– Nu te-am văzut.

– Te-ai făcut că nu mă vezi.

– Nu te-am văzut.

– Și io, dacă le am, ce fac? Le țiu, le…? Ce le fac?

– Ei, le punem, stai liniștită, da’ vreau să zic că n-are rost să investim niște bani… Pentru ce?

(Tot liniște e. Și cald. Gazda aduce un castron de gogoși.)

– Ciocu’ vrei gem pă gogoși?

– Ce-i aia acolo dă merge așa?

– E telefonu’, mă, l-am lăsat să înregistreze, să vă aud vorbind…

– Aaa… hai că ești culmea! Hă, hă…

– Băi, când om fi pă lumea ailaltă… ne aducem aminte.

– Ha, ha… ne pune ăla…

– Da, ne pune ăla și noi ne-auzim. Din coșciug în coșciug.

Sumar Literomania nr. 184

Susține Literomania

Despre autor

Dumitrița Stoica

Dumitrița Stoica

Dumitrița Stoica este absolventă a Facultății de Litere a Universității București, doctor în filologie cu o teză despre teatrul poetic de orientare modernă de la începutul secolului XX. A publicat manuale de liceu, auxiliare didactice, articole de opinie și eseuri, în diverse reviste culturale. Este, de asemenea, autoare a două romane: „Nu mă atinge”, Editura Humanitas, 2011 și „La marginea lumii”, Editura Cartea Românească, 2018. A publicat proză scurtă, în „Literomania”, în cadrul rubricii „Flash fiction stories” (2017-2018) . În 2019, a contribuit la antologia „Prof de română. O altfel de antologie de texte” (CDPL, coord. un cristian).

Scrie un comentariu

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: