Nr. 229-230 Traduceri

„Vârstele muntelui” de Werner Lutz (XV)

Reach content for Google search „werner lutz”, „varstele muntelui”



În 2015, Radu Țuculescu a publicat, la Editura Biblioteca Revistei Familia, două antologii de literatură elvețiană de expresie germană. Prima este o antologie de proză, „America nu există (antologie de proză elvețiană contemporană de expresie germană)”, iar a doua este o antologie de poezie, „De-a lungul străzii fluieră o mierlă (poezie elvețiană de expresie germană)”. Atât traducerea, cât și alegerea autorilor și a textelor apărute în cele două antologii îi aparțin lui Radu Țuculescu. În acest număr al Literomaniei, vă propunem cea de a cincisprezecea parte a prozei „Vârstele muntelui” de Werner Lutz, proză apărută în antologia „America nu există (antologie de proză elvețiană contemporană de expresie germană)”.

18

 

Un metru patruzeci şi cinci pentru un bărbat era, chiar şi în ţara celor mai mici oameni, prea puţin, chiar dacă bărbatul respectiv, aproape zi şi noapte, avea în colţul gurii o ţigară din foi Toscani ori Brissago şi umbla înconjurat de-un nor aromat. Micul Stromboli, aşa-l numeam eu devenise pentru mine un simbol al puterii omeneşti ce nu se măsura în centimetri. Armin avea aproape şaizeci de ani şi umbla cu două cârje. Picioarele sale configurau un mare X, genunchii se frecau unul de celălalt, dar pulpele, fluierele picioarelor erau răsucite spre exterior, încât picioarele sale se propteau în pământ precum cele ale unui escavator stând la mare distanţă de el. Încă din copilărie fusese atacat de paralizie. De atunci se vântură împovărat prin viaţă, inspirând  aromele sale preferate. Viruşii i-au azvârlit, în câteva zile, viitorul sub dărâmături. Un miracol că a supravieţuit  fără niciun ajutor. Un miracol că poate folosi scaunul de ţesător şi că poate suporta umezeala mătăsoasă a pivniţei. După cum povestea, iubea cântecele. Cântecele cu iodlere. Măcar unul să fie. „Tata e din Appenzell, iuaidihuiadiho, haleşte brânza cu mult zel, iuaidihuiadiho”. Îmi mormăia cântecul adesea, îl mormăia pentru că nu-şi scotea Brissago din colţul gurii. Asta o făcea doar când pornea o tiradă, când deschidea cutia Pandorei, împroşcând furie şi disperare. Medicii erau pricina. Lor le era destinată ura sa nesfârşită.

Îngâmfaţi, aroganţi, importanţi, cârpaci. Nu doar că habar nu aveau de nimic, nu, dar nici urechi nu aveau şi-n loc de ochi rahat. Să fi ascultat atunci, pe vremuri, măcar pe mama s-o fi ascultat, când le-a enumerat semnele rele, somnolenţa, durerile din oase, puseurile de temperatură, meningita şi apariţia paraliziei în picioare, ar fi luat treaba în serios, cine ştie. Poate ar fi umblat acum ca un sportiv plin de energie şi cu nişte nenorocite de bastoane. Şi pe Paul, fratele său Paul, îl pot avea pe conştiinţă. La crăpatul lemnelor îi intrase o aşchie sub unghia de la degetul cel mare iar zece zile mai târziu l-au îngropat. Întâi începuse zâmbetul său să se micşoreze, să se strâmbe pe buze, apoi întreg corpul deveni ţeapăn precum o scândură, una care nu mai putea înghiţi. La scurt timp, chiar şi plămânii se rebegiră, înţepeniră. Iarăşi niciunul dintre cei specialişti nu făcu nimic potrivit, niciunul nu recunoscu pericolul Adânc în sine, micul Stromboli ştia că Paul fusese prea repede îngropat. Nu murise, doar aparenţele arătau aşa. Imaginea lui Paul în coşciug, cu un metru optzeci de rahat deasupra sa, urlând după ajutor, zgârâind capacul, i-a furat ani de zile somnul. Îl auzea gâfâind zgomotos noapte de noapte. Noapte de noapte.


Werner Lutz, pictor şi poet, s-a născut în anul 1930, la Wolfhalden – Elveţia. Din 1950 s-a stabilit în Basel. Remarcându-se, mai întâi, ca grafician, el este una dintre cele mai apreciate voci lirice elveţiene. Volumele de poezie, puţine la număr, dar de o admirabilă consistenţă, ne dezvăluie o personalitate lirică aparte, capabilă să condenseze o lume în câteva cuvinte. În anul 2000 publică un volum de proză, de fapt un microroman: „Vârstele muntelui”  (catalogat de autor, cu modestie, drept povestire), cu deosebit succes și mai multe reeditări. A murit la Basel în 2016. (Radu Țuculescu)

Foto: lucrări semnate de Werner Lutz (sursa aici)

Donează

Despre autor

Radu Țuculescu

Radu Țuculescu (nascut la 1 ianuarie 1949, la Târgu Mureș, crescut la Reghin) este romancier, dramaturg, traducător din limba germană; absolvent al Conservatorului „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca – secția vioară. Dintre romanele sale amintim: „Ora păianjenului” (Albatros, 1984), „Degetele lui Marsias” (Dacia, 1985), „Umbra penei de gâscă” (Dacia, 1991), „Povestirile mameibătrâne” (Cartea Românească, 2006), „Stalin, cu sapa-nainte” (Cartea Românească, 2009), „Femeile insomniacului” (Cartea Românească, 2012), „Mierla neagră” (Ed. Cartea Românească, 2015), „Măcelăria Kennedy” (Cartea Românească, 2017), iar dintre volumele de teatru „Ce dracu’ se întâmplă cu trenul ăsta?” (Eikon, 2004) și „Bravul nostru Micsa!” (Eikon, 2010). A primit premii naționale și internaționale pentru proză, teatru, traduceri și filme de televiziune. A tradus volume de poezie și proză din literatura austriacă și din literatura elvețiană contemporană de expresie germană. Romanele sale au fost traduse în Franța, Austria, Italia (traducător Gabriela Lungu), Cehia, Ungaria și Serbia, Germania și Israel, iar teatrul său în Cehia, Ungaria, Italia, SUA (traducător Mihael Mudure), Franța și Israel (traducători Paul Farkas și Itzhaki Moshe). „Povestirile mameibătrîne“ (Cartea Românească, 2006) a apărut la Editura Tarandus Kiadó, în traducerea lui Szőcs Imrével. Este cea de-a patra traducere a romanului, după cea în limba franceză, la Gingko Editeur, traducător Dominique Ilea, în limba sârbă, Editura Sezam Book, în traducerea Mihaelei Lazarovici, şi în limba cehă, Editura Dauphin, în traducerea lui Ladislav Cetkovský. Romanul „Stalin, cu sapa-nainte” (Cartea Românească, 2009) a apărut la Mitteldeutscher Verlag, în traducerea lui Peter Groth, cu titlul „Stalin, mit dem Spaten voran!”. De asemenea, tot la Mitteldeutscher Verlag, în traducerea lui Peter Groth, a apărut și romanul „Măcelăria Kennedy” („ Metzgerei Kennedy”).

Scrie un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.