În 2015, Radu Țuculescu a publicat, la Editura Biblioteca Revistei Familia, două antologii de literatură elvețiană de expresie germană. Prima este o antologie de proză, „America nu există (antologie de proză elvețiană contemporană de expresie germană)”, iar a doua este o antologie de poezie, „De-a lungul străzii fluieră o mierlă (poezie elvețiană de expresie germană)”. Atât traducerea, cât și alegerea autorilor și a textelor apărute în cele două antologii îi aparțin lui Radu Țuculescu. În acest număr al Literomaniei, vă propunem cea de a douăzeci și cincea parte a prozei „Vârstele muntelui” de Werner Lutz, proză apărută în antologia „America nu există (antologie de proză elvețiană contemporană de expresie germană)”.
28
Gălăgie stridentă, priviri rătăcite, patimi păcătoase, trădare jignitoare, lucrare diavolească, dragostea care durează chiar şi după ce pumnalul a străpuns inima celui iubit. De neînţeles de ce amantul gelos, aproape despuiat, trebuia să se vaiete şi să se strâmbe îngrozitor. Apoi sângele, sângele şi ţipătul! Şi iarăşi îmbrăţişări, amestec de oase pe divane otomane, în băi ori direct pe scândurile scenei. Cu teatrul aveam, adesea, un sentiment de stânjeneală, de disconfort, când mi se cerea, în mod barbar, prea mult. Sentimente din aur de trompetă, prea ascuţite, prea sonore, imitaţie de ură, imitaţie de gingăşie. Deseori jocul şi decorul erau eminente, dar mult prea voit artistice, prea se întrezărea construcţie. Se acţiona ca şi cum spectatorii ar fi fost nişte fiinţe uscate, incapabile să vadă, să audă. Era o adevărată tortură pentru mine să şed scufundat în scaunul din pluş şi să mă întreb ce poate să însemne conversaţie, petrecere, reflectare.
Şi-atunci m-am îndrăgostit. Taman aici sus, departe de scândurile care semnifică lumea, m-am îndrăgostit de Divă. Răsfoind o veche revistă lunară, i-am descoperit portretul. Pleoapele grele, melancolia vrăjită a liniilor dintre frunte, nas şi gură, dintre bărbie şi gât. Eleonora! Eleonora Duse, născută în 1858 în Italia, la Vigevano. Deja doar numele ei era ca o trăsătură de arcuş pe struna unui violoncel. Deja doar numele ar fi însemnat ceva pentru Rostopovitch. Mă mira faptul că fusese prietenă cu D’Annunzio şi că hoinăreau, braţ la braţ, prin parcul său arogant. Iar şi iar căutam revista, îi priveam portretul. Ştiam că la pagina douăzeci şi şapte mă aştepta, înclina capul uşor şi mă privea. Ea, care triumfase la Boston, Philadelphia, în Mailand, trăia acum la mine. Am pus flori între pagini, diferite, în funcţie de sezon – o margaretă, o nalbă, o frunză de iederă.
Werner Lutz, pictor şi poet, s-a născut în anul 1930, la Wolfhalden – Elveţia. Din 1950 s-a stabilit în Basel. Remarcându-se, mai întâi, ca grafician, el este una dintre cele mai apreciate voci lirice elveţiene. Volumele de poezie, puţine la număr, dar de o admirabilă consistenţă, ne dezvăluie o personalitate lirică aparte, capabilă să condenseze o lume în câteva cuvinte. În anul 2000 publică un volum de proză, de fapt un microroman: „Vârstele muntelui” (catalogat de autor, cu modestie, drept povestire), cu deosebit succes și mai multe reeditări. A murit la Basel în 2016. (Radu Țuculescu)
În imagine Eleonora Duse (sursa aici)
Geo Dumitrescu – 105 ani de la naștere
Ana Barton: „Mi-aș fi dorit să fi scris «Gnozele dualiste ale Occidentului» de Ioan Petru Culianu”
Michael Haulică: „Povestirile lui William Gibson m-au dus spre și m-au făcut să rămîn în SF”
Studies and Essays on Romance Literatures: A Labyrinth of Interpretations (fragment)
In the Maze of Fiction
Irina Georgescu Groza: „Primul roman pe care l-am citit, într-o vacanță de vară, a fost „La Medeleni” de Ionel Teodoreanu”
Petre Barbu: „Să nu-mi treacă anul fără Cehov!”
„Camping” de Lavinia Braniște – un roman al migrației românești în postcomunism
„James. Doar James”
„Abisul” de Marguerite Yourcenar
The Game of Identities
„Aluna găunoasă” de Colette
Poeme de Paul Verlaine (pentru Lucien Létinois) (VII)
Aparența vieții și iluzia teatrală
„Lanuri de flori zburătoare” de Gerald Durrell
Drumuri printre amintiri
Scrie un comentariu