Nr. 140 Plicul lui Pașadia

Vineri, înainte de Crăciun

Apropiindu-ne de capătul anului, am dat și de fundul sacului: nu prea știu ce-aș mai putea scrie. Trebuie să fie un sentiment cunoscut și multor altora: toate ți se par spuse de mult de alții, locuri comune repetate de cînd lumea, texte pe care trebuie să le scrii pentru că ți-ai asumat o rubrică și nu vrei s-o lași de izbeliște.

Au trecut încă douăsprezece luni și te apropii de o depresie prietenoasă. Nu te va omorî, nici măcar nu te va goli total, te va face doar să te simți un om de prisos.

Te-ai născut într-o dictatură din care te-a catapultat Revoluția. Ai sperat frumos și ai eșuat lamentabil. Ai fost invitat să trăiești o perioadă de tranziție care părea să nu se sfîrșească niciodată. Cum s-a sfîrșit, cum au renăscut ideologiile naționaliste inepte, de nu mai știai unde ți-e capul și unde-ți sînt prietenii cu care ai visat la libertate. Parcă au devenit peste noapte niște dragoni de Komodo.

„Poate că literatura știe să pună întrebările cele mai bune” – spune un profesor din Ungaria într-un interviu. Și, într-adevăr, în literatură mai poți spera. Dar sînt mult prea multe cărți, nu poți să le citești pe toate, te rătăcești prin hățișul frumosului care nu pare să salveze lumea. Înainte de 1989, ai sperat că literatura va dărîma dictatura și te-ai uitat spre Occident. Acum, vezi cum Europa îi tolerează pe toți neisprăviții. Nu asta ai fi vrut, cu siguranță.

Rămîne dragostea. Ea te salvează zi de zi chiar și de tine însuți și de multe ori contrar comportamentului tău. Trăind pe o insulă, cîteodată nu prea vrei să-i cunoști pe ceilalți. Voi doi sînteți toată lumea, și toată lumea sînteți voi doi.

Susține Literomania

Despre autor

Péter Demény

Péter Demény

Péter Demény (n. Cluj, 1972): scriitor, publicist, traducător, profesor la Facultatea de Litere a UBB Cluj. A tradus „Cartea de la Metopolis” a lui Ștefan Bănulescu și „Povestirea Țiganiadei” de Traian Ștef. De asemenea, a mai tradus și două romane de Daniel Bănulescu: „Te pup în fund, conducător iubit!” și „Diavolul vînează inima ta”. E redactorul revistei literare „Látó”. Volume: „Ikarosz imája” („Rugăciunea lui Icar”) – versuri, 1994; „Bolyongás” („Rătăcire”) – versuri, 1997; „A menyét lábnyoma” („Pe urmele nevăstuicii”) – studii, eseuri, recenzii, 2003; „Meghívó minden keddre” („Invitaţie pe fiecare marţi”) – publicistică literară, 2004; „Visszaforgatás” („Reluare”) – roman, 2006; „A fél flakon” („Flaconul golit pe jumătate”) – versuri, 2007; „Ágóbágó naplója” („Jurnalul fetiţei mele”) – versuri pentru copii, 2009, „Ghidul ipocriților” - eseuri (Polirom, 2013), „Kolindárium” (2015), „Lélekkabát” („Paltonul sufletului”- idem), „Apamozsár” („Măcinatul tatălui” - eseu, 2016), „Portrévázlatok” (schițe și portrete - idem), „Sünödi és a trallalla” („Ariciul lunatic” - povestioare, idem). Eseuri, articole şi versuri în româneşte în „Observator cultural”, „22”, „Bucureştiul cultural”, „Ziarul de duminică”, „Liternet”, „Apostrof”, „Teatrul azi”, „Corso”.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: