Oricît de decepționat ai fi, cultura te salvează întotdeauna.
Mă uit eu, într-o zi, la un documentar despre Geo Saizescu. Am zapat aici din întîmplare, fiind reclamă pe canalul unde priveam una dintre seriile mele polițiste preferate. M-am și delectat un pic: Saizescu nu mi s-a părut un tip foarte interesant, dar filmele lui despre Păcală, „Secretul lui Bacchus”, cele făcute pe baza unor cărți de Rodica Ojog Brașoveanu fac parte din copilăria mea.
Aflu că a regizat și cîteva documentare: despre mănăstirile moldovenești, despre Delta Dunării, și despre… Viorel Mărginean. Pictor pe care nu-l știam, dar tablourile căruia m-au fermecat odată pentru totdeauna. Cîndva am citit volumul lui Octavian Paler despre marii pictori – numai atunci m-au vrăjit într-o asemenea măsură Caravaggio, Dürer, Petrașcu, Van Gogh, Pallady sau Tonitza. Economia tablourilor mărginene, impresionismul concret, coloritul blînd și elocvent m-au cucerit instantaneu.
Și, cum îmi place să fac paralele, am văzut imediat asemănarea cu opera unui pictor maghiar din Ardeal: Albert Györkös Mányi. Nu pot explica asta mai adînc, dincolo de aprecierile făcute mai sus despre Viorel Mărginean, dar simt cumva că lumea lor atît de diferită este, în același timp, foarte asemănătoare. Așa că îmi voi adînci cunoștințele despre amîndoi, să vedem, poate chiar am dreptate.
În foto: Viorel Mărginean în atelierul său. Fotografie de Lucian Muntean
Scrie un comentariu