Masca

Privirea lui, cumva adâncă, sau poate goală, nu-i putea ieşi din minte. O simţise de dincolo de ochelarii cu ramă neagră, potriviţi regulamentar peste limita măştii chirugicale. Şi masca aceea, de ce, de ce? Nu avea nicio logică. Dar unghiul în care stătea aplecat pe marginea alveolei înverzite, aşteptarea aceea calmă şi totuşi atât de agitată, îl făcea să creadă că nu se înşelase.

Max oftă din toţi rărunchii şi se întoarse pe partea cealaltă. De obicei nu avea probleme cu somnul, dar întâmplarea aceea îl dăduse peste cap. Dacă vrei să te calce maşina, de ce îţi mai pui mască pe gură şi peste nas? De ce să te mai protejezi de un virus ucigaş, când tot ce vrei este să mori?

Se trezi obosit şi morocănos. Se îmbrăcă în hainele pe care le purtase şi cu o zi înainte, se spălă pe faţă şi ieşi din casă val-vârtej. Se urcă la volan şi conduse pe bulevard, până la alveola cu spaţiul verde, unde îl văzuse cu o zi în urmă pe sinucigaş. Fusese convins că îl va găsi acolo, pendulând între viaţă şi moarte, puţin aplecat în faţă, spre drumul pe care circulau în viteză maşini ucigaşe. Trecu pe lângă acel punct încet, atent la fiecare detaliu. Într-un tufiş atârna un jerseu bleumarin. Max îşi aminti abia atunci că bărbatul purtase acel jerseu cu o zi în urmă. Brusc, îl apucă o durere cruntă de stomac. Se chirci la volan şi mări viteza, cu gândul să oprească în centru, la o farmacie. Nu-şi putea scoate din minte felul în care se purtase atunci, faptul că trecuse în viteză prin faţa bărbatului cu mască, şi că, dacă el ar fi decis să se arunce în faţa maşinii, nu ar fi fost în stare să îl evite.

Parcă maşina şi se îndreptă spre farmacie. Brusc, îl văzu: bărbatul cu mască, firav, cu părul murdar atârnându-i în şuviţe pe frunte, cu ochelari cu ramă neagră, cu obrajii scobiţi şi cămaşă în carouri. Îi lipsea jerseul bleumarin, dar avea aceeaşi privire de dincolo de lume. Max îşi duse mâna la stomac şi se îndreptă cu paşi mari spre bărbat. Îl prinse de umeri şi-l scutură.

-De ce? De ce?! întrebă Max, gâtuit şi desfigurat.

-Ce vrei, mă? Ce-ai cu mine? Şi cine pula mea eşti?! Bărbatul îl împingea pe Max cu ambele mâini în piept şi se uita în jur, cerând ajutor.

În jurul lor, lumea începuse să se oprească, curioasă. Ochi dezaprobatori şi măşti medicale în toate culorile. Max îşi dădu seama cât de absurd se purtase. Făcu doi paşi în spate, îşi lăsă capul în pământ şi se îndreptă spre farmacie. Stătu la coadă, îşi cumpără ceva pentru stomac şi ieşi pe uşă în sunet de sirene. Pe bulevard, chiar în faţa farmaciei, erau oprite maşini de poliţie şi ambulanţe. Doar pentru o clipă, Max putu vedea targa purtată de ambulanţieri. Pe targă era culcat un bărbat cu mască, însângerat.

Se răsuci pe călcâie şi se îndreptă spre locul unde parcase maşina. Dar, trecând pe lângă un bar, se răzgândi şi intră.