„Pornind de la slăbiciunea voastră o puteți presupune pe aceea a unui suflet mare”

Literomania vă propune „Pastila de înțelepciune”, o rubrică săptămânală realizată în colaborare cu Editura Seneca – o editură care, prin titlurile sale, a reușit să readucă în atenția cititorilor filozofia stoică și principiile de bază ale acesteia. În fiecare număr al Literomaniei veți găsi, prin urmare, citate – mici „pastile” de înțelepciune – care să vă ghideze și să vă dea mai mult curaj de-a lungul unei săptămâni. În acest număr, vă propunem un fragment din „M-ai întrebat de ce. Despre providență. Despre fermitatea înțeleptului” de Lucius Annaeus Seneca (traducere din limba latină de Ioana Costa, Vichi-Eugenia Dumitru şi Ştefania Ferchedău, ilustrații de Sașa Staicu, Editura Seneca, 2014).

*

Capitolul 15

Prin urmare încetați să mai spuneți: „Înțeleptul nu va suferi nici o vătămare dacă e bătut sau dacă i se scoate un ochi? Nu va fi insultat, dacă e îmbrâncit prin for de niște ticăloși, cu vorbe nerușinate? Sau dacă la banchetul unui rege i se poruncește să se întindă sub masă și să mănânce cu sclavii meniți să împlinească slujbe josnice? Dacă va fi silit să îndure ceva închipuit pentru a jigni un nobil respect de sine?“
Oricât vor crește aceste ofense, fie în număr, fie ca gravitate, vor avea aceeași natură: dacă cele mici nu-l ating, nici cele mari nu o vor face. Dacă nu-l ating cele puține la număr, nici cele numeroase nu o vor face. Pornind de la slăbiciunea voastră o puteți presupune pe aceea a unui suflet mare și când vă gândiți cât puteți răbda voi, puneți limita răbdării înțeleptului puțin mai departe. Însă pe acela virtutea sa l-a așezat în altă regiune a universului, el nu are nimic în comun cu voi.
Caută prin urmare împrejurări aspre și tot ceea ce este greu de suportat – lucrurile care pun pe fugă și când sunt doar auzite sau văzute. El nu va fi strivit de mulțimea lor și, așa cum va ține piept fiecăreia în parte, la fel le va ține piept tuturor. Cine spune că un lucru este tolerabil pentru înțelept, iar altul intolerabil și așează niște hotare precise pentru măreția sufletului lui, procedează greșit. Ne învinge soarta, dacă nu o învingem noi pe ea, de tot.
Să nu crezi că aceasta este asprimea specifică stoicilor. Epicur, pe care voi îl luați drept patron al trândăvelii voastre și care, credeți voi, îndeamnă la o purtare molatică și leneșă, îndreptată spre plăceri, spune: „Arareori soarta este o piedică pentru înțelept.“ Ce cuvinte a rostit, demne de un om adevărat! Vrei să împingi tu curajul mai departe și să înlături soarta cu totul?
Casa înțeleptului este strâmtă, fără ornamente, fără zarvă, fără pompă, nu este păzită de portari, care, cu un dispreț ce se lasă cumpărat, să facă selecții în mulțimea vizitatorilor. Numai că peste acest prag gol și lipsit de ușieri soarta nu trece. Știe că nu este loc pentru ea acolo unde nu este nimic care să îi aparțină.