Nu-mi lua amintirile dacă pleci

De cele mai multe ori, merge Mezzo în timp ce scriu. În copilăria mea, ne duceam foarte des la operă și pasiunea mi-a rămas. Acum, cînd soția predă zilnic online în camera alăturată și aud fiecare cuvînt, muzica mă ajută să rămîn cu gîndurile mele.

Cîteodată însă sunt programe care nu-mi plac, de exemplu concerte de jazz cu care chiar nu pot să mă relaxez sau dans ultramodern. Atunci, caut ceva pe youtube, și de multe ori ascult șlagărele Angelei Similea.

Frumusețe radiantă în anii ’80, ea este o amintire plăcută și datorită faptului că… este amintirea mea. „Trenul galben fără cai”, „Noapte, fată cu cercei de smoală”, „Să mori de dragoste rănită” și celelalte mi s-au întipărit în minte și în inimă. Strălucirea acelor ani depășește strălucirea celor de acum, cînd mijloacele tehnice sunt mult peste cele de atunci. Mă impresionez ori de cîte ori le ascult și de fiecare dată, oricît le-aș fi ascultat. Mă afund în anii mei de tinerețe absolută, de iresponsabilitate copilărească, ani care s-au cam terminat.

Este o întreagă generație de „amintiri din copilărie”: Corina Chiriac, Margareta Pâslaru, Olimpia Panciu, Mirabela Dauer, Marius Țeicu, Aurelian Andreescu, Cornel Constantiniu, Dan Spătaru, Ștefan Bănică, Gică Petrescu și mulți alții. N-o să uit niciodată starurile pieptănate frumos ale dictaturii cu aerul penibil al acelei perioade și cu glasul lor care îmi atinge inima.