Încercăm să creăm, să pornim o colecţie cu titlul de mai sus. Citind Acasă, pe Cîmpia Armaghedonului de Marta Petreu, Telenovela socialistă de Doru Pop, Asediul Vienei de Horia Ursu, cărţile lui Cătălin Dorian Florescu, aflîndu-mă în pragul citirii romanului lui Claudiu M. Florian, mi-am dat seama cu bucurie că există totuşi ceva multiculturalitate adevărată la noi, nu numai cea trîmbițată și prefăcută. Titlurile se pot înmulți, bineînțeles. Pentru noi a fost important că așa ceva există, că ea este viață în sensul că figurează în trecutul, în amintirile unor oameni care țin la ele.
Bine, dar despre cine vorbesc cînd folosesc pluralul? Despre editura Lector din Tg. Mureș, despre un grup de traducători și despre mine. Colecția ar apărea în limba maghiară și ar conține, pentru început, titluri din literatura română contemporană. Sperăm că Telenovela socialistă va fi prima carte dintr-o serie lungă. Un om care s-a născut la Baia Mare și a copilărit la Oradea și la Carei, în a cărui familie sunt maghiari, bineînțeles că are amintiri cu unguri și cu șvabi. Așa credeți? Lasă că sunt destui care n-au auzit sau, mai rău, nu vor să audă de alții, cu toate că și-au petrecut mulți ani la Tg. Mureș sau la Cluj.
Pe mine, unul, mă vrăjește un mediu multicultural autentic și familiar – de aceea iubesc Transilvania asta de care mă despart multe și în care mă enervează și mai multe. Poate de aceea vreau să creez colecția asta: să trăiesc într-un mediu mai curat și mai respirabil. Pentru că în volumul lui Doru Pop se văd multe, dar un lucru se vede de la o poștă: fudulia națională nu prinde într-o ambianță în care un unchi ironic a învățat de la soartă tot ce se poate învăța. Cîteodată simțim că nu avem mijloace de a lupta împotriva inepției, dar literatura are posibilitățile ei. Să avem încredere în ele.
