Recitind volumul lui Andor Horváth și scriind despre el pentru revista Korunk, m-am gîndit: oare cum ar trebui să arate pandantul acestuia în română? Carte de vizită. În care autorul povestește cum a devenit maghiar pornește de la poeziile despre familie ale lui Petőfi, Attila József și János Arany, continuă cu două romane pentru copii sau de tineret și se îndreaptă spre tablourile istorice. Ar porni autorul închipuit al unei cărți asemănătoare pentru maghiari de la Mama de Coșbuc și ar continua cu Amintiri din copilărie? S-ar duce înspre Frații Jderi de la Apus de soare?
Și de ce nu există așa o carte? Mai știe comunitatea românească, chiar de cea mai înaltă calitate, despre maghiari, sau știe numai despre păsări rare, aşa cum sunt eu, în rest, a auzit de cîțiva scriitori vestiți, pe bună dreptate (Attila Bartis, György Dragomán, Péter Esterházy, Péter Nádas, Imre Kertész etc.), și despre „problema maghiară”, adică una pur politică? Există o problemă maghiară în sensul dialogului, al căutării acestuia, al trăirii într-o cultură care se află la o jumătate de pas? Există ea la nivel social, și nu la nivelul excepției? Îl pot aminti pe Doru Pop, dar nu prea îmi vin în minte alții.
Nu dau cu parul, întreb numai. Văd traducători asociați, plătiți pentru a traduce un volum sau altul, îi văd, desigur, pe Kocsis Francisko, Marius Tabacu, George Volceanov, dar chiar și antologia Singurătate gonflabilă, în care au fost alese nuvele și povestiri de autori maghiari din Transilvania, a fost tradusă de un maghiar, doamna Judit E. Ferencz.
Inter- și multiculturalitatea au nevoie de mai mult.
Călin-Andrei Mihăilescu: „Am dăruit adesea «Fuga în sud» de Sławomir Mrożek și «Infinite Jest» de David Foster Wallace”
Raul Popescu: „În fiecare an, recitesc maniacal «Ghepardul» de Lampedusa”
„Insula de apoi” (fragment) de Vlad Zografi
„Vizite neanunțate” (fragment) de Iulian Popa
„Nostalgia. Povestea unei emoții periculoase” (fragment) de Agnes Arnold-Forster
„Îndoiala. O explorare în psihologie” (fragment) de Geoffrey Beatie
O lume în schimbare…
„Panta animală” de Jean-Christophe Bailly
„A te cufunda în caleidoscoape” de Philippe Delerm
When the Crawdads Start Singing…
Alina Gherasim: „Amos Oz și Haruki Murakami sunt doi autori pe care-i citesc cu mare atenție”
Bogdan Perțache: „Piesele lui Shakespeare mi-au deschis ochii către lumea renascentistă și sufletul către teatru”
„Cânturile lui Maldoror” (fragment) de Lautréamont
Călătorind prin literatură
Ioana Văcărescu: „Am avut o mare pasiune pentru «David Copperfield» în copilărie”
Adrian Lesenciuc: „Cel mai mult m-a influențat «Cartea de nisip» a lui Borges, în care am găsit infinitul”
Scrie un comentariu