Literomania vă propune o rubrică permanentă numită Flash fiction stories, în care vom publica microficțiunile primite pe adresa de mail a redacției (literomania2017@gmail.com). Prin urmare, așteptăm prozele celor care scriu microficțiuni, cu mențiunea că redacția își rezervă dreptul de a alege textele pe care le va publica pe site-ul Literomania. Îi rugăm pe cei care ne trimit materiale pentru Flash fiction stories să respecte câteva reguli:
- prozele să nu depășească 1.000 de cuvinte;
- numele autorului să fie indicat la începutul textului;
- documentele să fie în format Word, cu caractere Times New Roman;
- nu acceptăm texte scrise direct în căsuța de mail;
- autorul, prin trimiterea materialului, își dă acordul tacit pentru publicarea pe Literomania.
Spor la scris!
Au înnebunit cârnații
Florentina Ionescu
Înțelegi că de vină e farfuria. De fapt, eu nu mănânc din farfuriile astea mari, cumpărate cu Ștefan de la Ikea. Uneori îmi vine să mănânc direct de pe masă. Îmi pun peste cartofi bucățele de cârnat crestate, lucind în lumina smart TV-ului meu cu ambilight. Uleiul le-a dospit cât trebuie. Cârnați oltenești afumați. Atât de buni că se linge motanul pe degete și pernuțe, după ce a călcat pe plita cu inducție. Știi prea bine că ea nu putea să mănânce cârnații goi, așa… Nu te apuca să o judeci pentru că a căzut în păcatul cartofilor prăjiți dătători de serotonină. Și ce dacă erau congelați, de la pungă, cumpărați din Lidl?
Vezi cât de bună e combinația? Cartofi prăjiți cu cârnați afumați. Mai ții minte? Mirosul cârnaților e o cheie mică, metalică, ce descuie un sertăraș. Celulele olfactive evadează din el, ca un ciorchine de confetti plutind deasupra farfuriei și făcând surfing pe aburi. Tu știi de ce toți cârnații afumați din comerț miros a tuci și a foc făcut în curtea bunicii? De ce au izul pirostriilor pe care fierbe ciorba de legume, pentru parastasul unui bunic pe care nu l-ai cunoscut niciodată? Nu știi nimic, copil cu părul afumat de tămâie, prea devreme în viață! Tu știi doar că farfuriile adânci sunt pentru ciorbă, și nu pentru cârnați cu cartofi prăjiți. Hai, înghite apa aia odată și începe să mănânci. Ți-e foame, plantă mică și carnivoră, nu-i așa?
Știi și tu că eu sunt o persoană ordonată. Respect regulile, nu e nevoie să-ți mai spun. Și-atunci de ce am permis cheiței să descuie sertarul interzis? Nu e ca și cum aș fi scos din el un măr stricat. Nu-i vina ta că eu am lăsat cârnații afumați să pască liberi pe o pajiște de unde au fugit durerea și întristarea tatălui și a fiicei și a sfintei lor tăceri, într-un salon de spital în care se scaldă în voie aroma unei ciorbe de perișoare. Ai cumpărat-o de la restaurantul Ivan’s pentru tata. Atunci nu știai încă să gătești. Îți dai o șuviță pe după ureche, iei un cartof pai și îl mesteci. Te pierzi în haloul din jurul televizorului și încerci să nu te gândești la carbohidrați. Cartoful se topește în palatul gurii tale. Adaugi o bucățică de cârnat. Fumul din atomii cărnii se joacă cu nările tale invadate de ARN viral. Cotropire. Au înnebunit cârnații, iar de afară pătrunde în casă parfumul corcodușilor înfloriți. Carantină. Îmi zici „Gata, ai terminat. Spune sărut-mâna pentru masă!”
M-ai crede o persoană ciudată dacă mi-aș pune farfuria goală pe cap? E o pălărie șic, la modă. Influencerițele m-ar invidia. Am nevoie de orice formă de protecție în clipele astea, chiar și de o farfurie. Mai știi? Cartofii și cârnații afumați sunt un nou tip de terapie anti SARS-CoV-2. Gata! O să îi dau eu numele terapiei: cartofisivir. E cel mai bun antiviral. Pentru o mai bună absorbție în organism, a se consuma doar în combinație cu doi cârnați oltenești, tăiați în bucăți de doi centimetri. Musai afumați!
Florentina Ionescu este redactor la săptămânalul „Viața Medicală”. În timpul liber, scrie ficțiune. Participă la cursurile de scriere creativă organizate de Club Revdepov și i-au fost publicate, în repetate rânduri, în „Revista de Povestiri”, prozele apreciate de invitații acestor ateliere. Publică proză scurtă și în alte reviste de profil, online. Participă constant la seriile Creative Writing Sundays, a absolvit ateliere de scriere creativă. A debutat în 2022 în antologie, alături de alți prozatori, în „Kiwi. Antologia de proză scurtă. Granițe” (editor Marius Chivu).
Călin-Andrei Mihăilescu: „Am dăruit adesea «Fuga în sud» de Sławomir Mrożek și «Infinite Jest» de David Foster Wallace”
Raul Popescu: „În fiecare an, recitesc maniacal «Ghepardul» de Lampedusa”
„Insula de apoi” (fragment) de Vlad Zografi
„Vizite neanunțate” (fragment) de Iulian Popa
„Nostalgia. Povestea unei emoții periculoase” (fragment) de Agnes Arnold-Forster
„Îndoiala. O explorare în psihologie” (fragment) de Geoffrey Beatie
O lume în schimbare…
„Panta animală” de Jean-Christophe Bailly
„A te cufunda în caleidoscoape” de Philippe Delerm
When the Crawdads Start Singing…
Alina Gherasim: „Amos Oz și Haruki Murakami sunt doi autori pe care-i citesc cu mare atenție”
Bogdan Perțache: „Piesele lui Shakespeare mi-au deschis ochii către lumea renascentistă și sufletul către teatru”
„Cânturile lui Maldoror” (fragment) de Lautréamont
Călătorind prin literatură
Ioana Văcărescu: „Am avut o mare pasiune pentru «David Copperfield» în copilărie”
Adrian Lesenciuc: „Cel mai mult m-a influențat «Cartea de nisip» a lui Borges, în care am găsit infinitul”
Scrie un comentariu