Actualitate Nr. 218

Art Safari 2021

Reach content for „Art Safari”, „art safari 2021”, „constantin piliuta”



Vă oferim mai jos câteva impresii „la cald” de la Art Safari 2021 (16-26 septembrie 2021; prelungire 28 septembrie-3 octombrie), semnate de Adina Dinițoiu și Raul Popescu, editorii Literomania.

 

Paharul lui Piliuță

 

Duminica trecută (ultima zi – oficial – de Art Safari, dar între timp expozițiile s-au prelungit cu o săptămână), am fost împreună cu Raul să vizitez expoziția „Constantin Piliuță. Culoare de zenit”, curator: Călin Stegerean (directorul MNAR). Era obiectivul nostru principal, dar pe lângă această expoziție, am văzut-o și pe aceea consacrată pictorului Samuel Mützner (1884-1959) („Samuel Mützner. Pe urmele lui Claude Monet”), un colorist atât de exuberant, cu subiecte atât de exotice, adunate din călătoriile sale în jurul lumii (dacă ar fi să pomenesc doar tablourile inspirate de Japonia sau țările arabe – ulterioare perioadei sale impresioniste). Cozile la intrare au fost enorme (cu tot cu regulile pandemiei), ne-a luat trei sferturi de oră să ajungem în pragul Palatului Dacia – și îmi vine să spun că e un semn bun, dincolo de orice considerente, că oamenii vin la expoziții de artă (și plătesc bilete deloc ieftine). (Avem și noi – cum s-ar zice – cozile noastre la muzeu, ca la Paris!)

constantin_piliuta_literomania

Pentru mine Constantin Piliuță (1929-2003) a fost o adevărată descoperire – un pictor foarte bun, cu tușe atât de sigure – deși parcurgând mai multe etape de creație și stiluri diferite –, care și-a construit opera (picturală) în cea mai mare parte în timpul comunismului. De aceea, m-a frapat senzația că aproape toate pânzele trebuie citite ca o aluzie – subversivă – la comunism. De la grupul de țărani cu haine peticite, care beau și fumează, fără niciun pic de entuziasm colectivist ori hărnicie de paradă (cum cerea ideologia epocii) și până la numeroasele scene de cârciumă – desene alb-negru, cu multe personaje, cu lăutari/muzicanți, dizeuze/dansatoare și clienți, cu toții melancolici și dezabuzați –, precum un Toulouse Lautrec de birturi (comuniste) bucureștene, iar nu montmartriene. De altfel, paharul – ca figură „tutelară” – e prezent adesea în tablourile lui Piliuță, inclusiv (ca sugestie) în semnătura pictorului (inițiala P)! Iar acest lucru – beția, starea de ebrietate – mi-a adus aminte de faptul că mulți scriitori (în special optzeciștii, dar nu numai) declarau că, în anii cenușii ai comunismului, alcoolul era un adevărat refugiu.

constantin_piliuta_literomania

O boemă – mai degrabă provincială (deși pictorul născut la Botoșani a ajuns la București, dar cum spune el: „Am vrut să fac din București un Botoșani mai mare”) – reflectă și pictura lui Constantin Piliuță. Mi-a amintit – în ciuda umorului său – de melancolia (provincială) bacoviană: un umor trist, în stare de ebrietate. Asta se vede, de pildă, în scenele de gen: pe lângă cele de cârciumă, aș evoca și scenele de nuntă, cu portrete de grup subtil caricaturale (care iau în răspăr fotografiile de nuntă ale epocii; doar știm că familia era, în comunism, „celula de bază” a societății). Chiar și peisajele urbane – colțurile de stradă bucureștene – sunt, cum a remarcat critica de specialitate, de un „realism” mult mai adevărat decât cel ideologic, oficial: colțuri banale, deloc spectaculoase, purtând semnele derizoriului comunist (un trabant rătăcit în fața unei case, o stradă cu aer de uliță rurală etc.)

Spuneam că pictorul a traversat mai multe etape de creație – lucru care se vede nu numai în tușa penelului, ci și în paleta de culori folosită (pentru a nu mai pune la socoteală desenele alb-negru). Piliuță e – pe urmele maestrului său Ciucurencu – un colorist rafinat, cu tonuri vii în autoportretele și portretele din anii ’60, ce se sting în tonuri atenuate în seria – continuată până târziu – de tablouri cu vaze de flori (întotdeauna câte două vaze, ambele cu aceleași flori). Pe de altă parte, există și o serie de tablouri (mai decorative, minimaliste) care înfățișează arbori în floare sau arbori acoperiți de fulgi diafani de zăpadă – tablouri care joacă atât pe culorile tari, cât și pe tonalitățile de alb. Tablourile cu subiect floral – dar și tablourile cu arbori, aș adăuga – reprezintă un „loc de manifestare a esteticii simplității și armoniei paletei” (cum scrie Călin Stegerean, curatorul expoziției). Culoarea vie beneficiază de o tușă groasă, pronunțată, de penel, în schimb tonurile atenuate par să fie parte dintr-o pictură mai aproape de decorativ și minimalism.

constantin_piliuta_literomania

„Piliuță a adus zâmbetul în istoria artei noastre” – mai notează curatorul expoziției, apreciat fiind de umoriști ai epocii precum Ion Băieșu. Un umor local, balcanic, al cotidianului (cu derizoriul lui), dar în același timp – cred eu – și un umor trist, cumva bacovian, al boemei de cârciumă din cenușiul comunism. O expoziție de văzut, pe care o recomand cu încredere. (Adina Dinițoiu)

 

Splendoarea culorii la Piliuță și Mützner

 

Art Safari 202 a mizat, în acest an, poate mai mult poate ca în anii anteriori, pe o splendoare a culorilor și a temelor care nu putea să te lase nepăsător. Astfel, am avut parte de o splendoare epatantă, grandioasă, de culoare și exotism, la Samuel Mützner, dar și de o splendoare a simplității, a vieții obișnuite, a linilor tăioase și blânde în același timp, dar și de o splendoare a culorilor cu tentă de neliniște și îndrăzneală, la Constantin Piliuță.

Pe lângă expozițiile Mützner și Piliuță, Art Safari a mai găzduit încă două. Prima, „Seducție și triumf în artă”, a fost dedicată femeilor-artist din perioada interbelică, implicate în mișcările avangardiste și moderne de artă ale vremii, expoziție curatoriată de Elena Olariu, alături de o echipă formată din Angelica Iacob, Ana Maria Măciucă-Pufu, Cristina Ioniță-Măciucă și Liana Ivan Ghilia. Cea de-a doua, „Superheroes/Antiheroes”, a mizat pe un tip de artă „supercontemporană”, expresie „a unor vremuri în care lumea se schimbă cu o viteză amețitoare”, expoziție curatoriată de Raluca Ilaria Demetrescu.

Reach content for Google search „constantin piliuta”

Constantin Piliuță „Autoportret”

Eu, unul, nu am reușit să ajung decât la expozițiile dedicate lui Samuel Mützner și Constantin Piliuță, ambele găzduite de Palatul Dacia, din centrul vechi al Bucureștiului. Coada formată la intrare a fost impresionantă – se întindea, în duminica în care am vizitat Art Safari, pe jumătate din Lipscani. Bineînțeles că noile restricții Covid-19 au „ajutat” din plin la formarea acelei cozi nesfârșite, dar nu puteai să nu te gândești că, iată, arta are și ea partea ei de succes, sau, în cuvintele organizatorilor, „Arta cucerește Bucureștiul”.

Recunosc că, odată intrat în Palatul Dacia, nu m-am oprit la primul etaj, unde erau expuse lucrările lui Samule Mützner, ci la al doilea, nerăbdător să văd lucrările semnate de Constantin Piliuță din expoziția „Culoare de zenit”, curatoriată de Călin Stegerean. Elev al lui Ciucurencu, Constantin Piliuță (1929-2003) este unul dintre pictorii care încă din timpul vieții au făcut istorie, și pe bună dreptate. Organizate tematic, lucrările lui Piliuță, în a cărui semnătură iese în evidență un inconfundabil „P” având forma unui pahar de vin, impun un univers propriu, fie că e vorba de peisaje, de (auto)portrete sau de cadre surprinse prin diverse cârciumi și birturi din orașe și sate.

Grav, dar și ludic, ironic, dar și profund, jovial, dar și solemn, Constantin Piliuță impresionează prin contactul direct, frust, cu materialul care-i servește ca model. În peisaje, de exemplu, farmecă simplitatea și directețea cu care artistul sugerează, prin câteva tușe și pete de culoare, imensitatea spațiului și singurătatea elementelor surprinse – cai, copaci, case sau oameni. De asemenea, în portrete sau autoportrete, ludicul și gravitatea fac front comun. Culori îndrăznețe, grupate deseori aproape de marginea compoziției, dinamizează portretele și sparg monotonia și gravitatea momentului fără să alunge senzația de armonie – un echilibru greu de atins dacă nu ai siguranța unui artist ca Piliuță.

În expoziția de la Art Safari, nu aveai cum să ratezi scenele din cârciumi și birturi. În răspăr cu realismul socialist, Constantin Piliuță a propus propriul lui realism, nedisimulat, nepropagandistic. Descoperi în lucrările lui Piliuță o „faună” pe care o credeai un apanaj doar al literaturii: oameni triști, dezabuzați, însingurați, conturați prin câteva linii nervoase, acompaniați de multe ori de lăutari – o boemă  puțin prezentă în lucrările vremii, dar care a căpătat glas și imagine, iată, și în lucrările unui pictor. Bețivii lui Constantin Piliuță sunt triști și metafizici, neputincioși de a alunga singurătatea, chiar dacă sunt redați câte doi sau trei. Ei sunt îngerii căzuți ai lui Constantin Piliuță, acei îngeri care duc pe umeri greul vieții pentru noi toți.

În cea de a doua expoziție din cadrul Art Safari pe care am văzut-o, „Samuel Mützner. Pe urmele lui Claude Monet”, curatoriată de Rodica Marian, l-am redescoperit pe artistul călător Samuel Mützner (1884-1959). În același timp, l-am descoperit pe artistul care s-a format alături de Claude Monet între 1908-1910.

Reach content for Google search „Samuel Mützner”

Samuel Mützner

Din 1912, însă, îl părăsește pe Monet, urmând o lungă perioadă de călătorii: Franța, Alger, Japonia, China, Coreea, Filipine, India, Spania, New-York. Din toate aceste locuri, artistul a cules cam tot ce se putea culege, redând apoi totul într-un stil grandios, plin de culoare, stil înzestrat cu exuberanța și violența spaților exotice, orientale, care i-a fermecat pe toți, de la omul obișnuit până la regi și regine. Voi încheia cu un detaliu, poate mai puțin cunoscut: în această viață de aventurier, alături i-a stat soția sa, Rodica Maniu, sora scriitorului Adrian Maniu, și ea o artistă de excepție.

Într-adevăr, prin lucrările sale, vânate, din câte știu, de colecționarii din întreaga lume, Samuel Mützner rămâne, și în zielele noastre, la fel de grandios ca în vremurile sale de glorie. (Raul Popescu)

 

Susține Literomania

carturesti.ro

Despre autor

Literomania

Platformă literară independentă.

Scrie un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.