Ce înseamnă să ai o zi perfectă? Atâtea mici întâmplări incongruente compun timpul unei revoluții...
Liviu Nelio
De ieri, alaltăieri… (VII)
„Spune, mă, tu ce ești, regățean sau ardelean?” „Regățean!”, răspundeam eu, cedând preferinței...
De ieri, alaltăieri… (VI)
Am, de când mă știu, o predilecție pentru simetrie. De pildă, în fascinația pentru înălțimi...
De ieri, alaltăieri… (V)
Mi se părea important că Teleormanul curgea prin spatele grădinii. Numele ăsta avea pentru mine...
De ieri, alaltăieri… (IV)
Pe uliță cu Guguț, în drept cu casa unde „șade” Nicu „al lu’ Coșcodar”. Aveau, ca toți cei de pe...
De ieri, alaltăieri… (III)
„Ce tataie, citești ziarul? Chiar crezi ce scriu ăștia?” Așezat pe căruțul din curte, bătrânul...
De ieri, alaltăieri… (II)
În seara plecării, pentru că circulam către mare, an de an, doar noaptea, ne-am urcat în vagonul de...
De ieri, alaltăieri…
Una din primele amintiri ce mă apasă ca o interogație asupra naturii cunoașterii intuitive o am din...