Întâlnirile se desfășurau după un tipar schițat, la început, prin tatonări, apoi îmbunătățit prin...
Liviu Nelio
Lerocrație (IV)
De la fereastra din spate a cabinetului de lucru, Arhonul putea cuprinde cu privirea atât curtea...
Lerocrație (III)
Toată după-masa acelei zile, Dan o petrecu rememorând clișee din repertoriul evenimentelor recente...
Lerocrație (II)
Ceea ce i se întâmpla acum lui Dan însă, nu era deloc himeric. Întâlnirea cu Cornilă în sala de...
Lerocrație (I)
„Cine sunt eu pentru ei? Hmmm… Un nimeni”, își spunea Dan în sine. Fusese demis după ce își...
De ieri, alaltăieri… (XXVII)
Andru: „Îți vine să crezi că suntem absolvenți? Uite, acum închidem ochii și când îi deschidem avem...
De ieri, alaltăieri… (XXVI)
Oare nu am greșit lăsându-mă influențat de păreri de sine prea favorabile? Îndemnul lui Barna de-a...
De ieri, alaltăieri… (XXV)
Urma să plec la liceu sub apăsarea chinuitoare a fricilor mele iraționale. Se adăugase acestora...
De ieri, alaltăieri… (XXIV)
„Mai ieși și tu pe-afară, bă!” îmi spunea Cristi când ne întâlneam întâmplător prin fața blocului...
De ieri, alaltăieri… (XXIII)
Paradoxal, mult mai pregnant am simțit forța instinctului pe la cinci-șase ani, când nu funcționa...
De ieri, alaltăieri… (XXII)
Nevinovatele dar tulburătoarele atingeri ale Simonei, dezinvoltura cu care-mi acceptase compania în...
De ieri, alaltăieri… (XXI)
Când am cunoscut-o pe Marcela, mi-a fost prezentată ca rudă a bunului domn Tudor, gazda...
De ieri, alaltăieri… (XX)
De fapt, atracția asta cinematografică venea în completarea interesului precoce pentru emisiunile...
De ieri, alaltăieri… (XIX)
Încă mă gândesc la întrebarea pe care mi-o puneau odinioară cei mari în legătură cu identificarea...
De ieri, alaltăieri… (XVIII)
Încercam să-mi înțeleg tatăl unde se situează mai ferm atunci când spunea sau făcea lucruri pe care...
De ieri, alaltăieri… (XVII)
Din vremurile lui ieri, alaltăieri, cum mi-am intitulat eseul, aruncând o privire asupra memoriei...
De ieri, alaltăieri… (XVI)
În liniștea serilor târzii, înainte de culcare, lăsam gândul să iasă din siajul experiențelor...
De ieri, alaltăieri… (XV)
Când ajungeam la domiciliu şi mă vedeam eliberat de servituţile prezenţei obligatorii la clasă...
De ieri, alaltăieri… (XIV)
Însoţit la început de părinţi pe drumul către şcoală, cu timpul m-am emancipat de tutela lor...
De ieri, alaltăieri… (XIII)
Am început şcoala la şapte ani. Nu am simţit nimic din alerta declanşată de mămăiaca, cum că m-ar...
De ieri, alaltăieri… (XII)
Pe micile noastre ecrane, cum ziceau crainicii sportivi, monocromatica echipamentelor în care...