Atelier Blitz-proze Nr. 163

Călătoria unei cărți în Țara Sfîntă (jurnal) (V)

Dimineața mă trezesc cu un sentiment ciudat, nedefinit. În salon îl descopăr pe Paul în fața televizorului, concentrat asupra ecranului. Ne bombardează islamul jihadic, din fîșia Gaza, zice fără alte comentarii. Vedem cum se evacuează spitalele. Bolnavii sînt coborîți în adăposturile antiatomice, însoțiți de personalul medical. Din fîșia Gaza, jihadiștii lansează rachetă după rachetă. Marea majoritate este spulberată în aer. Au căzut cîteva, fără victime ori pagube majore. Unul dintre durii comandanți jihadiști care, de trei ani, organizează sistematic atacuri asupra țării a fost în noaptea trecută descoperit și ucis de forțele israeliene. Încerc să-mi maschez neliniștea. Azi sînt programate două lansări de carte, prima la Colegiul Academic  Oranin  iar a doua, diseară, în Rehovot. Orașul are peste 100.000 de locuitori și este la 30 km de Gaza, amănunt care-mi produce cîteva frisoane scurte. Le maschez cu un zîmbet scenic. În jurul amiezii, directorul librăriei ne va anunța dacă acțiunea va avea loc.

Colegiul Academic Oranin se află plasat într-o adevărată oază năpădită de verdeață. Ședem la o masă ovală, alături de cadre didactice și studenți. Pe masă sînt înșirate, ca niște soldăței ordonați, exemplare din volumul Trei în dormitor. Moshe conduce , degajat, ostilitățile. O oră de discuții colocviale. Moshe citește o proză, se fac comentarii pe marginea ei. Sînt întrebat cum a fost pe vremea cenzurii comuniste. Le povestesc cîteva „întîmplări” semnificative din experiența mea. Mă străduiesc să fiu scurt și la obiect, avem doar o oră la dispoziție. Atmosfera e intimă, de cenaclu aș putea spune. La urmă citesc și eu cîteva rînduri în română, să se audă cît de muzicală este limba noastră.

Aflăm că acțiunea de după-masă va avea loc. Sincer, sînt surprins, dar mă abțin de la comentarii. Moshe ne ia în mașina lui și o pornim spre Rehovot. Din cînd în cînd, fără să vreau, îmi alunecă privirile spre cer. Un scurt popas la restaurantul Camelia, să ne domolim foamea. Afară noaptea își arată deja umbrele.

Intrăm în oraș. Rămîn uluit. Lumea se plimbă pe trotuare, prin parcuri, cu dezarmantă dezinvoltură. Unii cu cîini în lesă, alții cu iubitele pe după gît. Terasele sînt pline, pulsează viața ca într-o stațiune de pe litoral. Lîngă librărie, o cofetărie cu cîteva mese afară. De la una, ne face semne Rafi Weichert. Poet, editor si profesor universitar, l-am cunoscut cu un an în urmă, cînd am lansat „Antolgia de poezie echinoxistă” tipărită de el ca, de altfel, și celelalte volume de poezii traduse de Moshe și Paul. Un bărbat înalt, cu un profil de meridional simpatic, îndrăgostit de poezie pînă-n vîrful unghiilor. La editura sa publică numai poezie și critică, ceea ce denotă un curaj de-a dreptul nebun. Vorbește limba germană, ne-am putut înțelege de la prima întîlnire. Alături de el, o doamnă elegantă care, de la bun început, ni se adresează ca unor vechi prieteni! Se numește Dina von Schwartze și este poetă și traducătoare de poezie germană în ebraică. Tocmai a tradus un volum semnat de Nelly Sachs, laureată a Premiului Nobel. E originară din München, acum însă locuiește aici, în Rehovot. Bem ceai și mîncăm prăjituri recomandate de ea. Mi-a citit cartea, va vorbi despre ea. Crisparea în care, involuntar, alunecasem pe drum începe să se disipeze sub privirile și zîmbetele doamnei von Schwartze. Oare va veni cineva la lansare, în condițiile date? Cînd am intrat în librărie, supriză de proporții! Toate locurile ocupate. Se mai aduceau scaune împrumutate de la cofetărie! O întîlnesc pe Ilana, ne îmbrățișăm, emoția mă copleșește, ca de fiecare dată. Ilana a fost colegă de clasă cu mine, la Reghin, timp de trei ani, pînă într-a șaptea. A fost dragostea mea adolescentină, nemărturisită… După clasa a șaptea, a părăsit țara împreună cu familia și timp de aproape cincizeci de ani i-am pierdut urma. N-am visat că o voi mai revedea vreodată, putea fi stabilită în orice colț al lumii. Am scris romanul „Stalin, cu sapa-nainte” unde apare ca personaj cu numele ei real – Ilana Glatstein – în multe pagini. În urmă cu cîțiva ani, Paul a descoperit-o prin intermediul unui post de radio. Reîntîlnirea noastră de atunci, la Haifa, a fost tulburătoare, demnă de-o secvență de film romantic… Acum o însoțește soțul, întîmplător (sau nu?) violonist și el ca formație.

Lansarea la Rehovot

Rafi va modera lansarea. Lîngă el, doamna von Schwartze. Eu sînt încadrat de Paul și Moshe, ca doi paznici vigilenți. Am de făcut un scurt anunț, rostește, sonor, directorul librăriei. Vedeți, acolo, în colțul acela este o ușă. Dacă sună alarma, pe acolo coborîți în adăpost. Vă urez o lansare frumoasă! Instinctiv, fac cîțiva pași în direcția ușii. Publicul rîde amuzat. Și uite așa, am destins, involuntar, atmosfera. Rafi face prezentările, Dina citește o proză și comentează, are o voce profundă care captează atenția. Citește și Rafi o blitz-proză (fiecare și-a ales dintre cele preferate), apoi Moshe și Paul povestesc cum ne-am cunoscut, ce colaborări avem, de ce au adunat la un loc blitz-prozele și piesa de teatru. Bineînțeles, citesc și eu un fragment scurt în limba română, e momentul „exotic” al serii, apoi spectatorii sînt invitați la dialog. Din cînd în cînd, îmi întorc capul spre ușa cu pricina. Însă alarma nu sună, nici vreo explozie nu se aude de-afară… Sînt asaltat de întrebări. Sarcina lui Paul e dificilă, dar se descurcă foarte bine, cu calm și profesionalism. Din nou, o seară care a mulțumit pe toată lumea. Eu răsuflu ușurat, n-a fost nevoie să ne bulucim spre intrarea în adăpost. O îmbrățișez pe Ilana. Nu ne mai putem vedea, îmi șoptește, a intervenit ceva… Singurul meu regret al serii.

Acasă, aflăm că s-au lansat asupra țării, în ziua respectivă, două sute de rachete. Au căzut doar două sau trei, fără victime. Librăria din Rehovot a fost ocolită. Bem un wisky mare, amestecat cu gheață.

Bucuria reușitei se amestecă cu teama de moarte…

Deșertul Negev

Sîntem în mașina lui Moshe. Destinația: Sde Boker (în traducere – Cîmpul ciobanilor), chibuțul din ținutul Zin, aflat în deșertul Negev. Aici s-a retras, în ultimii ani, David Ben Gurion cu soția sa Pola. Locația este la 60 de kilometri de fîșia Gaza. Paul îmi dibuiește puseurile de neliniște din ochi. Să nu ai teamă, îmi zice, acolo niciodată nu riscă cei din Gaza să lanseze rachete. Se pot declanșa masive mișcări ale colinelor și munților din nisip și piatră, care ar acoperi, rapid, toată fîșia. În rucsac vîrîsem și o sticlă cu țuică, întru alimentarea curajului și nu numai. Deșertul Negev este unul atipic. Deoarece ocupă mai bine de 60 % din teritoriul țării, israelienii au fost obligați să găsească soluții pentru a îmblînzi întinderile aride. Au forțat înverzirea unor suprafețe ale deșertului plantînd arbori, culturi agricole, asigurîndu-le irigarea. La Sde Boker ne așteaptă Rafi. Tot el a rezolvat și aici lansarea volumului în Casa Faiman. Aflu că soții Faiman, care locuiesc în Tel Aviv (Ofra este actriță, iar David fizician, specialist în energie solară, prof la Facultatea de Politehnică), își pun la dispoziție casa din chibuț pentru acțiuni culturale – muzică, teatru, expoziții, lansări de carte. Sînt invitate personalități artistice din țară și de peste hotare.

Sde Boker – Radu Țuculescu alături de Moshe Itzhaki, Paul Farkas și Rafi Weichert

Se adună nori pe cer, ca niște bivoli pașnici, cenușii. E anunțată ploaie. Peisaje tot mai aride. Dîmburi golașe, ici-colo cîte un smoc de ierburi uscate. Dune de nisip gălbui-roșiatic. Așezări de beduini cu barăci improvizate, pereți din tablă ruginită, acoperișuri cîrpite. Printre ele, cîte o mașină ca luată dintr-un parc de dezmembrări. În aceste locații mizere, simt cum mocnesc surde amenințări.

 

Susține Literomania

Despre autor

Radu Țuculescu

Radu Țuculescu

Radu Țuculescu (nascut la 1 ianuarie 1949, la Târgu Mureș, crescut la Reghin) este romancier, dramaturg, traducător din limba germană; absolvent al Conservatorului „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca – secția vioară. Dintre romanele sale amintim: „Ora păianjenului” (Albatros, 1984), „Degetele lui Marsias” (Dacia, 1985), „Umbra penei de gâscă” (Dacia, 1991), „Povestirile mameibătrâne” (Cartea Românească, 2006), „Stalin, cu sapa-nainte” (Cartea Românească, 2009), „Femeile insomniacului” (Cartea Românească, 2012), „Mierla neagră” (Ed. Cartea Românească, 2015), „Măcelăria Kennedy” (Cartea Românească, 2017), iar dintre volumele de teatru „Ce dracu’ se întâmplă cu trenul ăsta?” (Eikon, 2004) și „Bravul nostru Micsa!” (Eikon, 2010). A primit premii naționale și internaționale pentru proză, teatru, traduceri și filme de televiziune. A tradus volume de poezie și proză din literatura austriacă și din literatura elvețiană contemporană de expresie germană. Romanele sale au fost traduse în Franța, Austria, Italia (traducător Gabriela Lungu), Cehia, Ungaria și Serbia, Germania și Israel, iar teatrul său în Cehia, Ungaria, Italia, SUA (traducător Mihael Mudure), Franta și Israel (traducători Paul Farkas și Itzhaki Moshe). „Povestirile mameibătrîne“ (Cartea Românească, 2006) a apărut la Editura Tarandus Kiadó, în traducerea lui Szőcs Imrével. Este cea de-a patra traducere a romanului, după cea în limba franceză, la Gingko Editeur, traducător Dominique Ilea, în limba sârbă, Editura Sezam Book, în traducerea Mihaelei Lazarovici, şi în limba cehă, Editura Dauphin, în traducerea lui Ladislav Cetkovský. Romanul „Stalin, cu sapa-nainte” (Cartea Românească, 2009) a apărut la Mitteldeutscher Verlag, în traducerea lui Peter Groth, cu titlul „Stalin, mit dem Spaten voran!”. De asemenea, tot la Mitteldeutscher Verlag, în traducerea lui Peter Groth, a apărut și romanul „Măcelăria Kennedy” („ Metzgerei Kennedy”).

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: