Răsfoiesc dosarul publicat de revista „Apostrof” despre Ion Negoițescu. De ani buni, Cercul de la Sibiu mă interesează și mă intrigă intelectual, și printre cerchiști „Nego” fusese un fel de primus inter pares care primise simbolul asului alături de Radu Stanca, Doinaș și Cornel Regman.
Români ardeleni care-i respectau pe maghiari și pe germani, cerchiștii mi se par liberalii adevărați ai acelor timpuri. În ciuda unor scăpări de tinerețe (la un Negoițescu), cerchiștii sunt departe de spiritualitatea misticistă a extraordinarei generații din 1927, mai ales de cea a lui Mircea Eliade.
Nu mă gîndesc la o Transilvanie autonomă, nu sunt furat nicidecum de proiectele politice de azi care mi se par donquijotești în cel mai bun caz, cinice sau impotente – sunt vrăjit, în schimb, de o Transilvanie înțelegătoare, empatică și inteligentă. Dacă îmi imaginez un fel de Piața Eroilor cum este cea de la Budapesta cu statuile strămoșilor maghiari, această piață de la Cluj, să zicem, ar fi populată, printre alții, de statuile cerchiștilor, ale lui Balotă, Doinaș, Negoițescu, I. D. Sîrbu, Radu Stanca etc.
Am citit încă în anii mei de studenție „Istoria literaturii române” și mi s-a părut extraordinară, o veritabilă alternativă la cea scrisă de Nicolae Manolescu. Am citit-o cu plăcere și am învățat din ea, delectîndu-mă cu recitirile lui Nego. Nici asta nu poate fi întîmplător: mai mulți dintre cerchiști au fost mari cititori, de la Balotă la Ovidiu Cotruș și la Regman.
Or, nimic nu este o plimbare mai spirituală, o discuție mai intelectuală decît cititul inteligent, nimic nu te face să înțelegi mai bine lumea în care trăiești. Citind așa, ți se prăbușesc stereotipiile și prejudecățile, ți se întăresc doar libertatea și empatia.
Cercul literar de la Sibiu s-ar putea numi și cercul liberal, fără aluzie, firește, la ideologii sordide, ci numai la perspectiva largă a creierului înțelegător.
Scrie un comentariu