Citiri cu coada ochiului

Cînd eram tînăr, nici o legătură amoroasă nu-mi schimba programul. Din fericire, nu mai sînt tînăr

Multă vreme am crezut în Inspirație. Cine n-a făcut greșeala asta? Pînă și T. S. Eliot credea în Inspirație (ar fi o stihie divină) și spunea despre Vergiliu, de pildă, că a fost un poet inspirat.

Și fiindcă am crezut în Inspirație, nu scriam, firește, decît în orele de inspirație. Pînă la orele de inspirație, așteptam încordat. Orele de inspirație erau foarte rare și din această pricină scriam puțin (dar numai rînduri foarte inspirate), cu mari chinuri și mulți nervi.

Pentru reviste și ziare (care nu se tipăresc numai în zilele de mare inspirație, ci și în zilele obișnuite), eram un colaborator dificil. Astăzi nu mai cred deloc în Inspirație, bineînțeles, cred numai că, dacă ai dormit destul și nu te-ai îmbătat în ajun, ești gata inspirat și bun de muncă.

Conceptul romantic de Inspirație (alături de acela de Geniu, pînă și Harold Bloom credea în Inspirație și Geniu, recitiți „Anxietatea influenței”) i-a încurcat pe mulți scriitori (și artiști). În primul rînd, pe poeți, ei fiind din principiu mai aproape de Divin. Și în al doilea rînd, pe toți ceilalți. Mă gîndeam, pe atunci, că și medicii au nevoie de inspirație, cînd scriu rețete. Nu eram, probabil, departe de adevăr.

Prima lovitură (dar nu cea decisivă, din păcate) în ideologia Inspirației mi-a dat-o prozatorul englez Anthony Trollope. În monografia despre „Henry James, Junior” (Editura Albatros, București, 1988, p. 96), Petre Solomon menționează următorul amănunt care mi-a rămas în minte pentru vecie: „Deși a fost multă vreme funcționar și factor poștal, [Trollope] a avut răgazul să scrie 47 de romane, plus alte 25 de cărți, lucrînd zilnic, timp de cîteva ore, cu ceasul în față și cu o «normă» de minimum 40 de pagini pe săptămînă, fiecare pagină însumînd cîte 250 de cuvinte”.

Îmi veți spune că Anthony Trollope este un romancier minor și că astăzi nu mai vorbește nimeni de el. Vă înșelați amarnic. Faceți o căutare pe Google (chiar dacă rezultatul nu este întotdeauna relevant), pornind de la numele lui, și veți vedea că are mai multe referințe decît Ngugi wa Thiong’o. N-ați auzit de Ngugi wa Thiong’o? Nu-i nimic: la anul va primi Premiul Nobel…

Dacă scrii precum factorul poștal Anthony Trollope, este limpede că nu crezi cîtuși de puțin în ore faste și ore nefaste. Nu te interesează starea de grație, Inspirația (cu un I cît mai mare), te interesează doar ceasul la care începi și ceasul la care sfîrșești mia de cuvinte (în manuscris sau pe ecran).

Pe cînd răsfoiam, de-o curiozitate, „Sfîrșitul unei iubiri” de Graham Greene (Polirom, 2013, Colecția „Top 10+”), mi-am amintit de onorabilul Anthony Trollope. După cum bine știți, romanul lui Greene consemnează „o poveste de dragoste adulterină” (ce-i mai excitant oare decît un adulter pe vreme de război?; unul în vreme de ciumă, pesemne!) între scriitorul Maurice Bendrix și Sarah, soția numitului Henry Miles, funcționar în Ministerul Securității Interne. Nu ne interesează acum intriga. Nu vă spun cine moare.

Iată ce obiceiuri trollopiene are Maurice Bendrix, amantul: „De peste douăzeci de ani, probabil că am scris în medie cinci sute de cuvinte pe zi, cinci zile pe săptămînă [să observăm, în treacăt, că porția lui Bendrix este mai mică decît porția lui Trollope]. Pot să scriu un roman într-un an și-mi rămîne timp pentru revizuirea și corectarea dactilogramei. Am fost întotdeauna foarte meticulos și, cînd mi-am terminat cantitatea zilnică de lucru, mă opresc, chiar dacă mă aflu în mijlocul unei scene… Cînd eram tînăr, nici o legătură amoroasă nu-mi schimba programul” (p. 47).

Din nefericire, Bendrix nu mai e foarte tînăr. Nu-și mai respectă riguros programul de lucru. Tragedia poate începe…

 

Parteneriat media


Despre autor

Valeriu Gherghel

Valeriu Gherghel

Este absolvent de Filosofie. Este profesor la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași. A publicat două cărți la Editura Polirom: „Porunca lui rabbi Akiba” și „Breviarul sceptic”. A fost nominalizat la multe premii, dar nu a primit deocamdată nici unul. Lucrează la un volum despre „rescrierea sinelui”.

Scrie un comentariu