Comunicarea în noile media sau „lumea în fundul gol”

Mare parte din filmulețele, reprezentările, informațiile, live-urile, textele și imaginile care circulă în ceea ce numim generic rețele de socializare creează o „realitate” care, contrar așteptărilor, nu mai este una veridică, nici atunci când decupajul este autentic, fără folosirea IA. Cele mai multe contribuții ale „creatorilor de conținut” ori „capturi” ale indivizilor obișnuiți din toate colțurile planetei ne arată lumea dezgolită, haluncinantă, violentă, grotescă şi comică, voluntar sau involuntar. Cei mai mulți „vând” versiuni brutale, impudice, scandaloase ori cu pretenția de mântuire etc. ale unor istorii care pornesc din materia vieții și se transpun într-un flux absurd, într-o „monstruoasă” și infinită producţie de scene, figuri, semne. Senzația de vacarm vulgar pe care o lasă se asociază cu impresia unei realități văzute de foarte aproape, în tot ce are aceasta mai impudic. Cu o expresie a prozatorului Sorin Stoica, avem în ecrane „lumea în fundul gol”. Includ aici și discursul politicienilor de pretutindeni, care a coborât și el registrele limbajului și conținutul la niveluri preistorice, de sunete abia articulate din care nu se distinge decât tonul amenințător. După era Gutenberg, se revine la cuvântul rostit și la imagine într-o formulă dezarticulată. În schimb, rolul literaturii, al unor scriitori ca Sorin Stoica, să spunem, constă în nevoia de a explica lumea şi de a o aşeza în largi tipare comprehensibile, făcând-o astfel suportabilă. Tocmai fiindcă ea este resimţită ca o lume fără sens, haotică, violentă, promiscuă, mizeră şi fascinantă în acelaşi timp.

Sursă imagine: aici