Literomania vă propune o rubrică permanentă numită Flash fiction stories, în care vom publica microficțiunile primite pe adresa de mail a redacției (literomania2017@gmail.com). Prin urmare, așteptăm prozele celor care scriu microficțiuni, cu mențiunea că redacția își rezervă dreptul de a alege textele pe care le va publica pe site-ul Literomania. Îi rugăm pe cei care ne trimit materiale pentru Flash fiction stories să respecte câteva reguli:
- prozele să nu depășească 1.000 de cuvinte;
- numele autorului să fie indicat la începutul textului;
- documentele să fie în format Word, cu caractere Times New Roman;
- nu acceptăm texte scrise direct în căsuța de mail;
- autorul, prin trimiterea materialului, își dă acordul tacit pentru publicarea pe Literomania.
Spor la scris!
Un bărbat frumos precum un arbore de jacaránda
Dana Banu
Se gândea din ce în ce mai des la copacul de jacaránda. Copacul acela violet pe care îl văzuse demult în copilărie, într-un început de primăvară, undeva prin Mexic, unde a ajuns într-o vacanță, împreună cu părinții săi.
Un copac violet. Maică-sa îi spusese că în guarani – limba vorbită în provincia Corrientes din Argentina, acolo unde ea se născuse – jacaránda însemna parfum.
Tatăl său, un ebenist renumit, i-a povestit la rândul său foarte multe lucruri despre lemnul copacului violet din care, spunea el, se făcea un mobilier rafinat și o mulțime de instrumente muzicale.
Era un început de primăvară și băiatul fusese de-a dreptul sedus de imaginea copacului violet, în jurul căruia pluteau nori violet și un parfum de miere.
Timpul care a trecut a transformat copilul ce privea în extaz spre copacul de jacaránda într-un bărbat problematic. Nu afemeiat, cât asediat mereu de femei.
Unul dintre acele exemplare masculine deosebit de frumoase, care trec pe străzile lumii acompaniate de privirile femeilor. Priviri lascive. Priviri senzuale. Priviri ce sparg asfaltul și ies la suprafață parcă din adâncul pământului. Din adâncul acela al femeilor pe care nici măcar ele nu îl înțeleg. Precum niște liane sunt femeile. Liane care se cațără pe trupul bărbaților și sunt gata să îi ia în proprietatea lor și să îi părăsească apoi fără vreun semn lăsat în urmă.
Soarele zâmbea prin dantela perdelei de la fereastra deschisă. Dantela îi desena soarelui mari păduri, lacuri adânci, eleșteie răcoroase, multe stoluri de păsări în zbor și o ninsoare de flori mici, pe tapetul liliachiu al camerei.
Alain se trezise și printre gene privea desenele dantelate. Era o răcoare plăcută. O răcoare ce parcă încerca să îl adoarmă la loc. Orele nopții îi fuseseră însă îndeajuns pentru somn. Nu îi plăcea să doarmă mult. I se părea că viața lui se scurge astfel inutil. Că în timpul pe care și-l petrecea dormind ar fi putut să descopere o mulțime de lucruri noi. Să cunoască oameni care să îi schimbe viața. Să creeze lumi noi și să dobândească forță, curaj și putere.
Stând în camera aceea cu tapet liliachiu de la ultimul etaj al casei prietenului său din Paris, unde venise pentru o săptămână cu treburi ale firmei, lui Alain începu să i se facă foame. Întâi își aduse aminte de rotofeii ce asediau restaurantele din Provence. Apoi de albastrul cerului de acasă de la el. Niciunde cerul nu avea culoarea din Provence!
Multe culori și parfumuri treceau în dimineața aceea prin mintea lui Alain. Toate acoperite de violetul copacului văzut în copilărie de el în Mexic. Acolo o întâlnise prima dată pe Anne, care era pe vremea aceea o fetiță cu părul în cascadă roșcat-aurie. Anne care îl privea cu ochii ei mari și verzi, speriată parcă de expresia feței lui la vederea copacului.
Fără să își dea seama, fetița avea aceeași expresie pe care copilul Alain o avea în fața copacului înflorit de jacaránda. Cei doi s-au împrietenit imediat. Părinții Annei erau și ei turiști, ajunși prin Mexic din întâmplare, după ce Anne văzuse în vitrina unei agenții de turism niște pliante cu fotografii ce înfățișau copaci de jacaránda înfloriți în țara aceea îndepărtată.
Imaginea aceea a copacului violet cu parfum de miere îi revine deseori în minte lui Alain. De fiecare dată, împreună cu ea îi apare și Anne în spatele ochilor. Anne cea care nu crede în povești de dragoste și cu atât mai mult în perechea perfectă. Anne care l-a părăsit după ce, cu foarte mare greutate, a reușit să o regăsească.
Devenise încă una dintre acele femei care își proiectează propriile lor experiențe vechi și nefericite cu bărbații asupra tuturor celorlalți. Anne cea mereu părăsită. Anne cea foarte sigură că un bărbat ca el nu putea să o iubească.
Au călătorit mult amândoi în căutarea copacilor de jacaránda pentru fotografiile Annei. Au fost în Australia și în Africa de Sud. În Brazilia și în Argentina. Au văzut copacii violet cu miros de miere înfloriți în Johannesburg, în Sydney și Brisbaine. Au văzut ninsori cu flori de jacaránda și s-au lăsat acoperiți de ele. Niciuna însă nu a fost pentru ei doi asemenea priveliștii oferite de acel copac violet și singur din Mexic, pe care ei îl descoperiseră în copilărie. Locul în care Anne l-a descoperit pe Alain.
Privirea de atunci a fetiței pentru Alain, privirea de atunci a lui Alain pentru copacul violet. Odată cu anii, privirile lor de atunci s-au înlocuit una cu alta. Alain avea acum pentru Anne privirea pe care ea o avusese pentru el în copilărie. Anne avea pentru copacii violet de jacaránda privirea pe care în copilărie o avusese pentru Alain.
Într-un târziu, Alain a înțeles. I-au trebuit câțiva ani, dar a înțeles.
Alain era pentru Anne asemenea unui copac de jacaránda. Avea aceeași frumusețe pe care o avusese încă din copilărie, când îl întâlnise în primăvara aceea demult, la umbra copacului de jacaránda. O frumusețe care a captivat-o, dar care nu era însă îndeajuns. Alain însemna pentru ea doar un exemplar frumos. Un bărbat frumos precum un arbore de jacaránda.
Alain și-a aprins apoi o țigară și a intrat adânc în lume. Fără Anne.
Dana Banu s-a născut la 16 martie 1970. A debutat cu poezie în anul 1984, în revista „Astra”. Este poetă, prozatoare, călătoare literară și scenaristă. De-a lungul timpului, a publicat sub acest nume în nenumărate reviste și antologii din țară și din străinătate. Tot cu acest nume de autor a semnat volumele de poezie: „Poezii din țara lui Elian”, 2007; „Cântecul samovarelor”, 2011; „și lumea cinema paradis”, 2013; „Luna și Îmblânzitoarea de oameni”, 2015; „Cartea singurătății”, 2017; „Insomnii orientale”, 2023, precum și volumele de proză: „Orașul părăsit”, 2000; „Ferestre”, 2021; „O după-amiază cu Miller și Kerouac și alte povestiri”, 2022; „Lumea exotică a Salmei Metivet”, 2024.
Sumar Literomania nr. 391 (2025)
Scrie un comentariu