Nr. 163 Plicul lui Pașadia

Fals tratat de nobelizare

Se știe prea bine că premiile nu se primesc, ci se dau, adică nu poate fi o relație directă între valoare și premierea unui autor. Se știe că nici Tolstoi, nici Borges nu primiseră Premiul Nobel, ca să-i amintim numai pe cei mai nedreptățiți. Și cu toate acestea, oamenii sînt mereu curioși de ce primește X sau Y Premiul Nobel.

Nu de mult circulase zvonul că Ana Blandiana este propusă pentru marele premiu. Mă gîndisem, ca om care speră să-și controleze subiectivitatea, dacă operele scriitoarei sînt oare atît de generale și specifice cum este adînc înrădăcinat în miturile germane Thomas Mann, sau în mitologia columbiană Márquez, altfel, autori ce pot fi înțeleși de toată lumea.

Cred că răspunsul este un nu hotărît. Poeziile Anei Blandiana sînt bune, dar nu extraordinare, sincere, dar nu răscolitoare. Bineînțeles că pot fi citate multe versuri antologice, totuși poezia ei nu este inovatoare ca a lui T. S. Eliot, nici atît de intimă și crepusculară ca a poetei poloneze Wysłava Symborska.

Proza Anei Blandiana mi-a plăcut mai mult, mai ales memoriile ei din volumul „Fals tratat de manipulare”. Dar nici acelea nu cred că ar spune mai mult într-un univers mai larg decît cel românesc sau est-european. Ca să evoc exemplul unui poet care a fost propus și el la Nobel și care a scris una dintre poeziile mele favorite, Blaga nu era, nici el, la altitudinile unui premiu de această anvergură. Mai curînd Nichita Stănescu, pe drept cuvînt. Sau Ileana Mălăncioiu din „Urcarea muntelui”.

Nu cred că ideile mele îi vor încurca pe membrii Comitetului Nobel. Le-am așternut doar ca să înțelegeți gîndul meu: în opinia mea, Nobelul se dă acelei opere în care se întîlnesc problemele personale cu cele generale în cel mai înalt grad literar.

 

Susține Literomania

Despre autor

Péter Demény

Péter Demény

Péter Demény (n. Cluj, 1972): scriitor, publicist, traducător, profesor la Facultatea de Litere a UBB Cluj. A tradus „Cartea de la Metopolis” a lui Ștefan Bănulescu și „Povestirea Țiganiadei” de Traian Ștef. De asemenea, a mai tradus și două romane de Daniel Bănulescu: „Te pup în fund, conducător iubit!” și „Diavolul vînează inima ta”. E redactorul revistei literare „Látó”. Volume: „Ikarosz imája” („Rugăciunea lui Icar”) – versuri, 1994; „Bolyongás” („Rătăcire”) – versuri, 1997; „A menyét lábnyoma” („Pe urmele nevăstuicii”) – studii, eseuri, recenzii, 2003; „Meghívó minden keddre” („Invitaţie pe fiecare marţi”) – publicistică literară, 2004; „Visszaforgatás” („Reluare”) – roman, 2006; „A fél flakon” („Flaconul golit pe jumătate”) – versuri, 2007; „Ágóbágó naplója” („Jurnalul fetiţei mele”) – versuri pentru copii, 2009, „Ghidul ipocriților” - eseuri (Polirom, 2013), „Kolindárium” (2015), „Lélekkabát” („Paltonul sufletului”- idem), „Apamozsár” („Măcinatul tatălui” - eseu, 2016), „Portrévázlatok” (schițe și portrete - idem), „Sünödi és a trallalla” („Ariciul lunatic” - povestioare, idem). Eseuri, articole şi versuri în româneşte în „Observator cultural”, „22”, „Bucureştiul cultural”, „Ziarul de duminică”, „Liternet”, „Apostrof”, „Teatrul azi”, „Corso”.

1 comentariu

  • S-ar putea ca povestea cu propunerea lui Blaga la Nobel să fie o legendă. Şi eu ştiam că ar fi fost propus la Nobel, mai mult – că i-ar fi lipsit puţin să-l ia. Personal m-am uitat pe site-ul Nobel şi nu i-am regăsit numele printre propuneri. De acord cu părerea dvs. cu privire la Ana Blandiana.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: