Nr. 163 Pastila de înțelepciune

„Nu trebuie să fim aspri cu cei care greşesc”

Începând cu nr. 147, Literomania vă propune „Pastila de înțelepciune”, o nouă rubrică săptămânală, realizată în colaborare cu Editura Seneca – o editură care, prin titlurile sale, a reușit să readucă în atenția cititorilor filozofia stoică și principiile de bază ale acesteia. În fiecare număr al Literomaniei veți găsi, prin urmare, citate – mici „pastile” de înțelepciune – care să vă ghideze și să vă dea mai mult curaj de-a lungul unei săptămâni. În acest număr, vă propunem un fragment din volumul „Discurs viu – Diatribe. Cartea I”  de Epictet (traducere din greaca veche de Andreea Ștefan, Editura Seneca, București, 2018.

*

CAPITOLUL 18
Nu trebuie să fim aspri cu cei care greşesc

 

  1. Dacă este adevărat ceea ce susţin filozofii, atunci toţi oamenii la bază sunt egali. Dau acordul atunci când am senzaţia că ceva este aşa cum trebuie, sau refuzul când am senzaţia că ceva nu este aşa cum trebuie, şi, pe Zeus, suspendarea judecăţii pentru senzaţia că ceva este incert.

  2. De asemenea, ei susţin că, în cazul impulsului pentru ceva, pe oameni îi ghidează senzaţia că ceva le este util; dar se întâmplă să considerăm ceva util, dar să dorim altceva, să considerăm convenabil ceva, dar să ne direcţionăm impulsul spre altceva. Dacă aşa stau lucrurile, atunci de ce mai suntem încă atât de aspri cu cei mulţi?

  3. „Dar sunt hoţi, spune cineva, şi tâlhari.“ Ce înseamnă „hoţi“ şi „tâlhari“? Că sunt rătăciţi în ceea ce priveşte binele şi răul. Atunci trebuie să fim aspri cu ei sau să-i compătimim?

  4. Arată-le rătăcirea mai bine, şi ai să vezi cum se vor îndepărta de greşeli. Dacă însă nu văd, nu au nimic mai presus de ceea ce le pare lor bine.

  5. „Dar nu trebuia oare ca acest pirat şi acest desfrânat să moară?“

  6. Nicidecum. Uite, mai bine spune aşa: „Acesta care rătăceşte şi care greşeşte în privinţa lucrurilor importante şi care a orbit, dar nu pierzând vederea prin care se deosebeşte albul de negru, ci pe cea a judecăţii prin care se deosebesc lucrurile bune de cele rele, nu ar trebui omorât?“

  7. Şi dacă vorbeşti astfel, vei înţelege cât e de inuman ceea ce zici, căci e acelaşi lucru cu a spune: „Acest orb şi acest surd nu ar trebui oare omorâţi?“

  8. Căci, dacă cea mai mare vătămare constă în pierderea bunurilor celor mai preţioase, iar dacă binele cel mai preţios pentru fiecare dintre noi e libertatea de alegere în acord cu natura, atunci când cineva e lipsit de ea, de ce mai eşti în plus şi aspru cu el?

  9. Omule, dacă vei fi nevoit să suporţi necazuri din cauza răufăcătorului, atunci compătimeşte-l mai bine decât să-l urăşti! Renunţă la prejudecată şi la ură…

Susține Literomania

Despre autor

Literomania

Literomania

Platformă literară independentă.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: