Vă propunem o anchetă cu privire la ceea ce a însemnat și înseamnă cartea (implicit lectura) în viețile unor scriitoare/ scriitori români contemporani, anchetă inspirată de cea pe care „The Guardian” a găzduit-o până în 2021, numită „Books that made me”, care, la rândul ei, a fost inspirată probabil de ancheta apărută inițial în „The New York Times Book Review”, în 1984. În acest număr, a răspuns pentru cititorii Literomaniei scriitorul Florin Chirculescu.
1. Ce citiți în aceste zile?
Cât timp e lumină naturală, „De la Prut la Cotul Donului” de Petre Vlad, iar după ce se întunecă (nu, nu glumesc!), „Iluzii pierdute” de Balzac.
2. Care este cartea care v-a schimbat viața?
Au fost mai multe – cărțile îmi plac în funcție de anotimp și de locul în care le citesc. Ce-mi place vara îmi place mai puțin toamna, ce-mi place la munte (literatură istorică) nu-mi place la mare (Homer, Sofocle, Virgiliu). Odată m-am apucat de o carte în primăvară, și n-am putut s-o citesc. Toamna am reluat-o, și n-am mai putut s-o las din mână. În fine, cărțile care m-au șocat sunt: „Zgomotul și furia” de Faulkner, „Un veac de singurătate” de Márquez, „Călătorie la capătul nopții” de Céline, „Pata umană” de Phil Roth. M-am simțit ca o bilă de biliard după lectura fiecăreia dintre ele.
3. Ce carte v-ați fi dorit să scrieți?
Păi, am scris cam toate cărțile pe care am dorit să le scriu 😊. Unele nu mi-au ieșit cum aș fi vrut, cu altele am dat-o în bară, dar de scris le-am scris…
4. Care este cartea care v-a influențat cel mai mult?
Au fost două. „Război și Pace” de Tolstoi și „Secretul pădurii bătrâne” de Dino Buzzati. Dacă mă gândesc bine, cred că și „Ulysses” își găsește locul aici.
5. Numiți cartea (sau cărțile) pe care nu ați reușit s-o (să le) terminați de citit.
„Omul fără însușiri” de Musil și „Lupul de stepă” de Hesse. Dar nu mă las.
6. Numiți cartea pe care o dăruiți cel mai des.
Nu am acest fetiș. Vă pot spune, însă, care e cartea la care mă gândesc cel mai des: un anume volum de proză scurtă de Hemingway. Ah, și mă mai gândesc adesea la „Cronică de familie”.
7. Care dintre cărțile secolului al XX-lea vi se par supraevaluate?
Nu judec cărțile. Cred că trebuie să citești chiar și acele texte care nu-ți plac în mod deosebit.
8. Care dintre cărțile din literatura secolului al XX-lea vi se par subevaluate?
Există un autor care mi se pare subevaluat: Céline. Bias-ul politic mi se pare o imbecilitate, indiferent din ce parte ar veni. Aș putea să-l menționez aici și pe Ezra Pound, dar nu l-am parcurs atât de serios.
9. Care este cartea pe care ați recitit-o cel mai des?
Am tot recitit și încă recitesc cărțile copilăriei. Pe Musil îl recitesc sistematic, fiindcă nu reușesc să-l termin. „Lupul de stepă” mi-a cedat până la urmă, dar după mai multe încercări. „Demonii”, „Război și Pace”, romanele lui Balzac și „Călătorie la capătul nopții” sunt cărțile pe care le parcurg periodic.
Florin Chirculescu (de profesie chirurg toracic) s-a născut la București în 1960. A debutat cu proză scurtă în anul 1993, în revista SF JSF. A câștigat Premiul pentru Debut European la Euroconul de la Glasgow din 1995, după care Marele Premiu al Editurii Nemira din 1997 pentru romanul „Să mă tai cu tăișul bisturiului tău, scrise Josephine”, tipărit la aceeași editură. Cu pseudonimul Sebastian A. Corn a semnat nouă volume. „Greva păcătoșilor sau apocrifa unui evreu” (Nemira, 2017) este prima operă de ficțiune pe care a semnat-o cu numele său real. În 2022, publică „Solomonarul” (n’autor, Nemira), căruia îi urmează „Spre Nord prin Sud-Vest” (Tritonic, 2025), „Orfanii” și „Caftul” (ambele apărute în n’autor, Nemira, 2025).
Sursă foto: aici
Sumar Literomania nr. 398 (2026)
Scrie un comentariu