cancer moment, poem suedez

Am publicat o versiune a poemului în revista Universității Columbia, „Circumference”, prin 2008, și am uitat cu totul de el pînă recent, altfel l-aș fi publicat în antologia mea. Ni s-a stricat neonul la baie în apartamentul unde stau cu mama și mi-am adus aminte brusc de primele versuri, am întrebat-o dacă a observat în oglindă că lumina de neon urîțește și mi-a confirmat. Am căutat prin emailuri și l-am găsit, mi-am amintit și cum l-am citit la KGB Bar în New York și lumea rîdea ca și cum ar fi fost un spectacol de stand-up, dar alții, oameni inteligenți chiar, mi-au spus exasperați că n-au înțeles absolut nimic. Zic toate astea fiindcă am citit la Jung că e bine ca artist să-ți povestești un pic uneori lucrările, că atragi mai multă simpatie 🙂 (Dan Sociu)

neonul din baie mă urîţea dimineaţa înainte de job
după ce proprietarul garsonierei m-a dat afară
am redescoperit respectul de sine

un an de zile fără televizor
ca şi cum aş fi plecat un an de acasă
prietenii de obicei se străduie
dar să fim serioşi
la TV lucrurile sînt mai bine organizate

prietenul lui Anthony ieşise în fugă
şi în paralel alerga un tip la costum şi bluetooth
cînd turnul s-a prăbuşit suflul l-a ridicat cîţiva metri
şi a continuat să alerge în aer

și chiar după ce l-a aşezat pe trotuar
a fugit mai departe fără să înţeleagă
m-am gîndit – e un jeg de Wall Street
nu merită să afle că tocmai a avut momentul vieţii lui

în postoperatoriu la gastrointestinale
după primul pîrţ îţi suni rudele

era o păcăleală
îi dădeai altui copil o cariocă
îi ziceai cînd trag pîrțul colorează-l
cei mai naivi (eu) așteptau încordați

noile magazine de haine au toate podele de sticlă
sub ele vezi atelierele cu muncitoare

mi-am fotografiat papucii de casă
şi i-am pus pe desktop
aştept să intre cineva şi să-i vadă

numele fişierului ăstuia e spital
cînd îl închid sînt întrebat
salvaţi modificările făcute în spital?

faptul că de la masturbare mi-a pocnit verigheta
s-ar zice că era un semn

trecerea la ora de iarnă îmi provoca voluptate
cînd eram copil
încă o voluptate pierdută

mulţimile care aşteaptă la semafor sînt o forţă

serialele tv ne ţineau familia împreună
legau săptămînile între ele
ne legau de alte familii

și chiar după ce l-a aşezat pe trotuar
a fugit mai departe fără să înţeleagă

fraze uriaşe pe ziduri pe Dîmboviţa
doar pentru tine
articulînd ceea ce doar tu ştii

mi-e frică să ies din supermarket

să stau azi acasă la tv
sau să merg la un party cu staruri tv
şi să mă prefac că nu le cunosc

pe Lună e un pisoi chior
îl aud în unele nopţi scîncind rătăcit
pe terenul lui Clint Eastwood

fumezi numai iarbă homegrown
poate aşa o să uiţi
că la tine acasă nu creşte nimic

să spui Parisul sora mai mare a Bucureştiului
ca şi cum aş avea eu o soră mai mare în Paris

la poartă la Buchenwald
jurnalul Annei Frank se vinde cu reducere

mi-ar fi foarte greu să-mi scriu povestea
ar trebui să mă pun în pielea unui ratat

să scrii adică să vorbeşti fără să fii întrerupt

mirosul de pămînt activează serotonina
mormintele sînt antidepresive

amiază de toamnă
copiii au fost alimentaţi
şi funcţionează în lumina naturală de toamnă

ziceau tatăl meu merge la pescuit
tata e gras
al meu ia-l de unde nu-i
practic foarte aproape
mereu la marginea orașului
mereu sub o cruce de fier
și singura propoziție despre el
numai părea să aibă verb

prietenul lui Anthony
a aflat pe 11 septembrie că are cancer
so Anthony fucking 9/11
ruined my cancer moment

în seara în care m-au operat
cînta Gloria Gaynor în România

erai mort acum dacă ajungeai la Urgenţe
în oricare alt oraş din România

cu excepţia Bucureştiului
sînt mort în toate oraşele
fantomele mele bîntuie România

visez să stau un an în Suedia
să scriu un poem lung şi trist
dar în cu totul altă Suedie

it fucking ruined it man

ca o nevastă de samurai
care strînge cu dragoste bani
să-i cumpere o mască înspăimîntătoare

Foto: Ioana Drogeanu