Nr. 148 Plicul lui Pașadia

Frumusețea și provocarea

M-a frapat în „Adela” tensiunea dintre sentințele continue despre „femei” și laitmotivul că Adela este, totuși, unică. M-a frapat și m-a înduioșat totodată. N-avem cum să-i cerem lui Ibrăileanu să aibă viziunea pe care nici mulți dintre noi încă n-o au. Eu cel puțin văd în tot romanul surpriza unui bărbat care a fost învățat să „știe” cum sînt femeile și care este uimit neîncetat de unicitatea uneia dintre ele.

Fără să mă îndoiesc de analiza foarte pertinentă a lui Nicolae Manolescu din „Arca lui Noe”, mi se pare totuși că Adela și Codrescu nu rămîn împreună și din cauza acestui fapt. Sigur, Codrescu este comod, nu-i place trial and error-ul dragostei, și mai și profită de pe urma eroticii sale fierbinți și tulburi. Dar cine să nu-și dorească o viață întreagă cu ființa pe care o iubește? Dar cine să-și învingă comoditatea intelectuală? Vedem în fiecare zi cum oameni care nu se iubesc deja rămîn împreună doar pentru că nu pot învinge viziunea și mai ales mentalitatea lor și a celor din jur cu care se identifică. A vorbi despre dragoste nu e încă dragostea toată.

Nu vreau să spun că eu știu ce e dragostea toată. Doar că sînt destul de sigur că trebuie să fii destul de tulburat cînd un individ iese din specie. Nici nu crezi poate că iubești o femeie „adevărată” dacă nu se comportă întocmai. Și azi sînt reguli destul de rigide privitor la femei – ce să fi fost acum o sută de ani!

Și nu e nici o diferență, aici, între un țăran, un conțopist și un intelectual. Citindu-l pe Turgheniev, poți fi tot atît de încurcat în fața faptelor vieții decît necitind pe nimeni. Asta e frumusețea vieții, și tot asta cred că e provocarea ei.

 

Susține Literomania

Despre autor

Péter Demény

Péter Demény

Péter Demény (n. Cluj, 1972): scriitor, publicist, traducător, profesor la Facultatea de Litere a UBB Cluj. A tradus „Cartea de la Metopolis” a lui Ștefan Bănulescu și „Povestirea Țiganiadei” de Traian Ștef. De asemenea, a mai tradus și două romane de Daniel Bănulescu: „Te pup în fund, conducător iubit!” și „Diavolul vînează inima ta”. E redactorul revistei literare „Látó”. Volume: „Ikarosz imája” („Rugăciunea lui Icar”) – versuri, 1994; „Bolyongás” („Rătăcire”) – versuri, 1997; „A menyét lábnyoma” („Pe urmele nevăstuicii”) – studii, eseuri, recenzii, 2003; „Meghívó minden keddre” („Invitaţie pe fiecare marţi”) – publicistică literară, 2004; „Visszaforgatás” („Reluare”) – roman, 2006; „A fél flakon” („Flaconul golit pe jumătate”) – versuri, 2007; „Ágóbágó naplója” („Jurnalul fetiţei mele”) – versuri pentru copii, 2009, „Ghidul ipocriților” - eseuri (Polirom, 2013), „Kolindárium” (2015), „Lélekkabát” („Paltonul sufletului”- idem), „Apamozsár” („Măcinatul tatălui” - eseu, 2016), „Portrévázlatok” (schițe și portrete - idem), „Sünödi és a trallalla” („Ariciul lunatic” - povestioare, idem). Eseuri, articole şi versuri în româneşte în „Observator cultural”, „22”, „Bucureştiul cultural”, „Ziarul de duminică”, „Liternet”, „Apostrof”, „Teatrul azi”, „Corso”.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: