Nr. 174 Plicul lui Pașadia

Ghidul mistrețului

„Splendidul mistreț” este prima mea carte tradusă în românește. Au mai fost volume, însă pe acelea le-am scris direct în românește. Acest roman este debutul absolut pe piața românească al scriitorului maghiar care sînt. Păstrînd proporțiile e ca și cum Ionesco ar avea o traducere în franceză înainte de „Cîntăreața cheală”.

Oricum ar fi, situația în care mă aflu se deosebește radical de cea a lui Ionesco, Kundera sau Nabokov. Eu am scris într-o altă limbă nu pentru că mi-am părăsit țara, ci pentru că (sau cu toate că) n-am părăsit-o. N-am învățat româna de la mama sau de la vreo guvernantă, nici nu m-am deprins cu ea datorită imigrării; am învățat-o în curtea blocului și la școală, rămînînd perplex de multe ori în fața unui cuvînt care însemnase cu totul altceva în experiența mea anterioară („norii s-au mai răzbunat”) sau a unuia pe care nu-l știusem anterior.

„Ghidul ipocriților” l-am scris în românește pentru că mi s-a părut că nu-l pot scrie într-o cultură care nu-l are pe Caragiale. Romanul l-am scris în maghiară pentru că eram după divorț și aveam nevoie de limba cea mai apropiată care să mă aline cum aș dori eu.

Extraordinar, în traducerea lui Kocsis Francisko, este că parcă l-aș fi scris în românește. Toate durerile și bucuriile, nuanțele și ungherele, luminile și umbrele experimentate de mine sunt în cartea asta pe care o laud fără rețineri deoarece este mai mult a lui. Este o carte splendidă, într-adevăr.

Colaj de Eperjesi Noémi

Sumar Literomania nr. 174:

Susține Literomania

Despre autor

Péter Demény

Péter Demény

Péter Demény (n. Cluj, 1972): scriitor, publicist, traducător, profesor la Facultatea de Litere a UBB Cluj. A tradus „Cartea de la Metopolis” a lui Ștefan Bănulescu și „Povestirea Țiganiadei” de Traian Ștef. De asemenea, a mai tradus și două romane de Daniel Bănulescu: „Te pup în fund, conducător iubit!” și „Diavolul vînează inima ta”. E redactorul revistei literare „Látó”. Volume: „Ikarosz imája” („Rugăciunea lui Icar”) – versuri, 1994; „Bolyongás” („Rătăcire”) – versuri, 1997; „A menyét lábnyoma” („Pe urmele nevăstuicii”) – studii, eseuri, recenzii, 2003; „Meghívó minden keddre” („Invitaţie pe fiecare marţi”) – publicistică literară, 2004; „Visszaforgatás” („Reluare”) – roman, 2006; „A fél flakon” („Flaconul golit pe jumătate”) – versuri, 2007; „Ágóbágó naplója” („Jurnalul fetiţei mele”) – versuri pentru copii, 2009, „Ghidul ipocriților” - eseuri (Polirom, 2013), „Kolindárium” (2015), „Lélekkabát” („Paltonul sufletului”- idem), „Apamozsár” („Măcinatul tatălui” - eseu, 2016), „Portrévázlatok” (schițe și portrete - idem), „Sünödi és a trallalla” („Ariciul lunatic” - povestioare, idem). Eseuri, articole şi versuri în româneşte în „Observator cultural”, „22”, „Bucureştiul cultural”, „Ziarul de duminică”, „Liternet”, „Apostrof”, „Teatrul azi”, „Corso”.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: