Citiri cu coada ochiului

Graphophobia. Cinci scriitori care n-au iubit scrisul

Mulți scriitori au deplîns vanitatea scrisului. Cîțiva au mărturisit că-l urăsc. Recent, în „The Huffington Post”, Bill Cotter a alcătuit o listă cu 10 mari scriitori care și-au afirmat disprețul/ura/lehamitea față de scris. Scrisul ar fi o activitate pe cît de neserioasă, tot pe atîta de istovitoare. Firește, înșiruirea lui Bill Cotter este departe de a fi completă. Cam toți scriitorii își urăsc de moarte meseria. Mulți renunță fără nici un regret la ea. În lista mea, veți găsi alți cinci scriitori cărora nu le-a plăcut să scrie. Așadar:

1. Nikolai Gogol
După ce publică „Suflete moarte”, în 1842, sub titlul impus de cenzură „Aventurile lui Cicikov”, prozatorul începe treptat să creadă că a făcut o eroare imensă, că a fost doar o „jucărie a diavolului”. Scrisul nu înseamnă decît deșertăciune, trufie, slavă deșartă. În 1848, face un pelerinaj la Ierusalim. În noaptea de 24 februarie 1852, deprimat, își arde manuscrisele. Moare peste cîteva zile. Din partea a doua a romanului „Suflete moarte” s-au păstrat, totuși, cîteva capitole. Nu există un răspuns acceptabil la întrebarea: „De ce nu a terminat Gogol «Suflete moarte»?”.

2. Lev Nikolaevici Tolstoi
Avea lungi perioade în care nu scria; prefera să se plimbe călare prin pădurea din preajma conacului de la Iasnaia Poliana. La un moment dat, a hotărît pur și simplu să renunțe la scris. A afirmat adesea că literatura este imorală, vătămătoare, inutilă. A văzut în opera lui Shakespeare exemplul desfrîului și frivolității. Într-o scrisoare publică, Turgheniev l-a rugat să revină asupra acestei hotărîri. A cedat fără plăcere.

3. J. D. Salinger
A scris puțin, la intervale mari de timp. După 1965, s-a lăsat complet de scris și nu a mai publicat nimic, deși admiratorii lui neîmpăcați speră că prozatorul cel retras și dificil a păstrat pentru posteritate, într-un seif, cîteva manuscrise neprețuite. Ziarele au anunțat că publicarea acestor romane ipotetice va începe în 2015. Sîntem deja în 2017, dar publicarea n-a început. Jurnaliștii au șuguit.

4. Nelle Harper Lee
După ce a scris și a publicat în 1960 (la insistențele prietenilor) romanul „Să ucizi o pasăre cîntătoare” („To kill a Mockingbird”), roman care a avut un succes instantaneu, fiind recompensat cu Pulitzer Prize, autoarea a renunțat la scris, înspăimîntată, probabil, de succes și de publicitatea excesivă. Chiar dacă, în 2015, editorii au tipărit „Go Set a Watchman”, cartea este, în realitate, numai un draft al romanului care i-a adus notorietatea. În deosebire de admiratorii lui Salinger, admiratorii lui Harper Lee nu-și mai fac nici o iluzie. După 1960, prozatoarea n-a mai compus nimic. Închei succinta mea enumerare cu un caz similar:

5. Margaret Munnerlyn Mitchell
După ce publică, în 1936, romanul „Pe aripile vîntului” („Gone with the Wind”) pentru care primește Pulitzer Prize un an mai tîrziu, speriată de zarva iscată în jurul ei, renunță la scris.

P. S. Nu mă îndoiesc că măcar o parte dintre autorii evocați de Enrique Vila-Matas în eseul intitulat „Bartleby & Co” (traducere de Ileana Scipione, București, Editura RAO, 2004) și-au redactat cărțile cu ură. În treacăt fie spus, cu excepția lui Flaubert, nu cunosc nici un scriitor care să fi susținut că a scris din pură plăcere și că munca la o carte l-a făcut fericit. Toți și-au blestemat soarta…

Despre autor

Valeriu Gherghel

Valeriu Gherghel

Este absolvent de Filosofie. Este profesor la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași. A publicat două cărți la Editura Polirom: „Porunca lui rabbi Akiba” și „Breviarul sceptic”. A fost nominalizat la multe premii, dar nu a primit deocamdată nici unul. Lucrează la un volum despre „rescrierea sinelui”.

Scrie un comentariu