„Ioan Petru Culianu, argonautul celei de a patra dimensiuni”

Pe 21 mai 1991, la Chicago, a fost asasinat istoricul român al religiilor Ioan Petru Culianu. Au trecut, iată, 30 de ani de la tragicul eveniment, perioadă în care figura lui Ioan Petru Culianu a devenit din ce în ce mai cunoscută atât în România, cât și în afara ei.

În Italia, revista de cultură „Antarès. Prospettive antimoderne” i-a dedicat lui I.P. Culianu un întreg număr (nr. 18/2021, „Ioan Petru Culianu. Argonauta della Quarta Dimensione”, coordonat de Horia Corneliu Cicortaș, Roberta Moretti și Andrea Scarabelli), în care conturează un portret al savantului, dar și al omului Ioan Petru Culianu. Autorii textelor din „Antarès” acoperă un teritoriu vast din opera și viața savantului român. Mulți dintre ei, trebuie spus, au avut șansa să-l întâlnească pe Culianu fie în perioada petrecută de acesta din urmă în Italia sau Olanda, fie în perioada americană, în care se pregătea să devină profesor cu drepturi depline la Divinity School, prestigioasa instituție de istorie a religiilor unde a predat Mircea Eliade. Iată și lista autorilor: Ezio Albrile, Sorin Antohi, Ted Anton, Mauro Barindi, Liviu Bordaș, Giovanni Casadio, Horia Corneliu Cicortaș, John Crowley, Tereza Culianu-Petrescu, Stefano Daniele, Wendy Doniger, Daniela Dumbravă, W. Clark Gilpin, Emanuela Guano, Moshe Idel, Eduard Iricinschi, Grazia Marchianò, Angela Margaritelli, Gianpiero Mattanza, William Mazzarella, Bernard McGinn, Roberta Moretti, Andrei Oișteanu, Gianpaolo Romanato, Roberto Scagno, Andrea Scarabelli, Luca Siniscalco, Valentina Sirangelo, Lawrence E. Sullivan, Aldo Natale Terrin, Dorin Tudoran.

Unele dintre textele publicate în acest număr din „Antarès”, un volum în sine despre I.P. Culianu, dacă avem în vedere dimensiunile acestuia (226 de pagini), au mai apărut în volumele dedicate lui I.P. Culianu la editurile Nemira și Polirom, altele sunt inedite. Dintre cele inedite, fac parte și „Il passaporto perl’Italia di Culianu. Raccolta di documenti inediti” de Daniela Dumbravă, „Il signore delle mosche aptere. I Faust di Culianu” de Stefano Daniele și „Zolla-Culianu: il motivo recondito di una consonanza intellettuale” de Grazia Marchianò. Dintre interviuri, menționez doar trei, deși toate sunt mai mult decât interesante și provocatoare: primul, cu I.P. Culianu, realizat în 1990 de Emanuela Guano („Le radici del mito nell’imponderabile insieme della storia”, interviu publicat pentru prima dată în română în 2006, dar inedit în italiană); cel de al doilea, cu Ted Anton („Vita e morte di un Giordano Bruno del nostro tempo”), interviu care, dacă nu mă înșel, este inedit și apare pentru prima dată în acest număr din „Antarès”; și nu în ultimul rând, cel de al treilea interviu, cu Roberta Moretti („Matematica della mente universale”), interviu realizat în 1997 de antropologul Lawrence E. Sullivan și publicat pentru prima dată, după 24 de ani, în acest număr din „Antarès”. De altfel, Roberta Moretti este și autoarea unei recente cărți despre I.P. Culianu: „Il sacro, la conoscenza e la morte. Le molte latitudini di Ioan Petru Culianu (Iași 1950- Chicago 1991)” (Il Cerchio, Rimini 2019).

Mai mult, „Antarès” conține și o bibliografie I.P. Culianu, din care, bineînțeles, nu lipsesc volumele apărute în România despre viața și opera acestuia, bilbiografie în care m-am bucurat să găsesc și titlul cărții mele din 2017, „Ioan Petru Culianu. Ipostazele unui eretic”, volum despre care, tot în „Antarès”, a scris câteva cuvinte Giovanni Casadio, în articolul „IPC e la storia delle religioni tra Italia e Romania” (articolul poate fi citit, tradus de Cristina Gogianu, și în cel mai nou număr din „Observator cultural”): „În sfîrșit, în 2017 am asistat la publicarea unei monografii cuprinzătoare de un înalt nivel, o teză de doctorat la Brașov, care dezbate cu măiestrie toate problemele legate de figura lui Culianu, deși autorul (născut în 1981) aparține unei generații căreia i-au parvenit doar ecourile atmosferei particulare în care s-au format Culianu și mitul său…”.

Iată că, încetul cu încetul, imaginea de savant a lui Ioan Petru Culianu a recăpătat teren, în defavoarea feluritelor speculații cu iz paranormal legate atât de viața, cât și de moartea sa. Îndrăznesc să cred că „Antarès” reprezintă, prin inițiativa de a dedica un număr lui I.P. Culianu, doar un prim pas în reconsiderarea și revalorizarea operei acestuia și în afara României.

Revista „Antarès” poate fi găsită aici: http://www.bietti.it/category/antares/