Verba Woland [Remix]

J.J., Corto, Marilyn și M.M.

Mircea Mihăieș e un soi de Corto Maltese atunci când scrie curajos despre James Joyce și al său Ulise (Ulysses, 732. Romanul romanului, Polirom, 2016). Asemenea lui Corto (personaj față de care atât eu, cât și Corin Braga avem o slăbiciune din junețe!, la fel ca auctorele aici semnalizat care a scris o carte întreagă despre cel mai seducător aventurier al mărilor din benzile desenate), Mircea Mihăieș călătorește în asalt prin straturile epice și intertextuale, de hermeneutică ale romanului lui Joyce. Este nevoie de cultură suplă, de comentariu elevat (dar și pe înțelesul tuturor), de ideatică ramificată și întrețesută (precum romanul joyceean) pe care autorul acestei cărți le deține în mod fățiș și le împărtășește cu cititorii săi români. Pentru unii este nevoie de snobism și incitare tactică în așa fel încât să parcurgi romanul labirintic al lui Joyce, așa cum este nevoie de răbdare meticuloasă și curiozitate astută ca să străbați cele o mie de pagini tipărite ale eseistului timișorean (manuscrisul a fost cu siguranță de măcar 1500 de pagini, care au suferit o formă de contragere ca să nu preschimbe cartea într-un produs imposibil de achiziționat și tipărit). Asemenea lui Corto Maltese, Mircea Mihăieș este un geograf vorace, un căutător de comori, un corăbier precaut și statornic inteligent, ca să nu se sfărâme ambarcațiunea burdușită cu idei, referințe, citate, cronologii, interpretări sintetizate, ingurgitate și apoi livrate explicativ și narativ cititorului, în așa fel încât acesta să fie sedus, convins și chiar posibil misionar pentru și față de alți cititori. Romanul romanului își atinge ținta, întrucât e scris și ca un policier livresc. Nu voi fi utopică: e nevoie de măcar o lună de zile (câte 30 de pagini pe zi) ca să citești eseul lui MM, dar merită, în sens firoscos pozitiv!

În incipitul eseului său, autorul analizează celebra fotografie a actriței Marilyn Monroe citind capodopera lui Joyce; fotografia e făcută în 1955 și nu este forțată, starul fiind, în ciuda aparenței sale însutit (sau înmiit) clevetite mediatic, o cititoare asumată a literaturii contemporane de limbă engleză. Analiza pe care Mircea Mihăieș o face spectaculos și detaliat pe această fotografie are un efect straniu și convingător: cititorii cărții Ullysses 792, a cărții despre carte, sunt asemeni lui Marilyn sau ar putea fi asemeni acesteia citind Romanul romanului. Este un fel de mise en abîme care își asumă strategia, jocurile și pariul, întrucât autorul are percutanță în analiză, frumusețe a stilului și limpezime ideatică.

Nu este greu de ghicit că uriașul tom analitic scris de Mircea Mihăieș mi-a făcut poftă să recitesc întortocheatul Ulise, lucru pe care îl voi face în vacanța de vară, cu asupra de măsură.

Sper!

Despre autor

Ruxandra Cesereanu

Ruxandra Cesereanu

Ruxandra Cesereanu s-a născut în Cluj, la 17 august 1963. Actualmente este profesor la catedra de Literatură Comparată a Facultăţii de Litere din Cluj. Face parte din stafful Phantasma, Centrul de Cercetare a Imaginarului, în cadrul căruia a susținut ateliere de scriere creatoare în poezie, proză și scenariu de film (2002-2016). Este, de asemenea, redactor-șef al revistei de cultură „Steaua”. A publicat 8 cărți de poezie, cele mai cunoscute fiind: „Oceanul Schizoidian” (1998, 2006); „Veneţia cu vene violete. Scrisorile unei curtezane” (2002, 2016); „Kore-Persefona” (2004); „Coma” (2008); „California (pe Someș)” (2014). A publicat 2 cărți experimentale de poezie, la patru mâini, alături de Andrei Codrescu („Submarinul iertat”, 2007) și Marius Conkan („Ținutul Celălalt”, 2011). Ca prozatoare a publicat 7 cărți, cele mai cunoscute fiind: „Tricephalos” (Editura Dacia, 2002); „Nebulon” (Editura Polirom, 2005); „Naşterea dorinţelor lichide” (Editura Cartea Românească, 2007); „Angelus” (Editura Humanitas, 2010) și „Un singur cer deasupra lor” (Editura Polirom, 2013, 2015). Ca eseistă, Ruxandra Cesereanu a publicat 8 cărți și a coordonat tot atâtea.

Scrie un comentariu