Nr. 199 Plicul lui Pașadia

„La țigănci” și „Italia”

În timp ce pedalez la bicicleta de cameră, ascult audiobook-uri. Ieri am dat de „La țigănci”, în lectura lui Victor Rebengiuc, și m-a frapat un lucru la care nu mă gîndisem pînă acum în legătură cu nuvela eliadescă: împletirea culturii cu erotica. Profesorul Gavrilescu, care dă lecții de pian și este un om cult care a trăit „un vis de poet”, ajunge într-un bordel fantastic, unde trăiește o experiență nemaiîntîlnită. Îndrăznesc să spun că fără împletirea despre care am vorbit experiența n-ar mai fi atît de inedită: fără muzică, Hildegard și poezie, ea ar fi tot atît de palpitantă poate, dar total diferită.

Una dintre micro-prozele marelui scriitor maghiar István Örkény se numește „Italia”. Dirijorul italian dirijează „Balul mascat”, după care încearcă să-și găsească o companie plăcută. Tocmindu-se cu domnișoara profesionistă, prețurile oferite de părțile negociatoare sînt de fapt numele marilor secole ale Renașterii: cinquecento, quattrocento.

Ambele genii și-au dat seama de un lucru simplu, dar care trebuie mereu amintit: cultura nu există fără erotică, fără parabolă, fără să rămînă mereu ceva de nespus și care nici nu trebuie spus; iar erotica înseamnă exact știința asta de a dezbrăca fără a smulge, pasiunea asta mereu controlată, controlul care scapă mereu. Eliade a scris asta într-o povestire lungă; Örkény, într-o jumătate de pagină – fiecare conform structurii sale scriitoricești. „La țigănci” și „Italia” sînt două capodopere care spun multe, dar nu totul. Veritabile opere erotice.

În foto: secvență din spectacolul „La țigănci”, după Mircea Eliade; regia: Andrei și Andreea Grosu

Susține Literomania

cartepedia.ro
cartepedia.ro
elefant.ro

Despre autor

Péter Demény

Péter Demény

Péter Demény (n. Cluj, 1972): scriitor, publicist, traducător, profesor la Facultatea de Litere a UBB Cluj. A tradus „Cartea de la Metopolis” a lui Ștefan Bănulescu și „Povestirea Țiganiadei” de Traian Ștef. De asemenea, a mai tradus și două romane de Daniel Bănulescu: „Te pup în fund, conducător iubit!” și „Diavolul vînează inima ta”. E redactorul revistei literare „Látó”. Volume: „Ikarosz imája” („Rugăciunea lui Icar”) – versuri, 1994; „Bolyongás” („Rătăcire”) – versuri, 1997; „A menyét lábnyoma” („Pe urmele nevăstuicii”) – studii, eseuri, recenzii, 2003; „Meghívó minden keddre” („Invitaţie pe fiecare marţi”) – publicistică literară, 2004; „Visszaforgatás” („Reluare”) – roman, 2006; „A fél flakon” („Flaconul golit pe jumătate”) – versuri, 2007; „Ágóbágó naplója” („Jurnalul fetiţei mele”) – versuri pentru copii, 2009, „Ghidul ipocriților” - eseuri (Polirom, 2013), „Kolindárium” (2015), „Lélekkabát” („Paltonul sufletului”- idem), „Apamozsár” („Măcinatul tatălui” - eseu, 2016), „Portrévázlatok” (schițe și portrete - idem), „Sünödi és a trallalla” („Ariciul lunatic” - povestioare, idem). Eseuri, articole şi versuri în româneşte în „Observator cultural”, „22”, „Bucureştiul cultural”, „Ziarul de duminică”, „Liternet”, „Apostrof”, „Teatrul azi”, „Corso”.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: