Lecturi de vară – recomandări Literomania

Margaret Atwood

„Alias Grace”, „Femeia-oracol”, „Mireasa hoțomană”

Romanele semnate de Margaret Atwood, cunoscută mai ales pentru „Povestea slujitoarei”, sunt unele dintre cele mai bune însoțitoare într-o vacanță de vară, Atwood fiind o povestitoare de un farmec rar întâlnit.

„Alias Grace”

Traducere de Nicoleta și Florin Irimia

Inspirat de un fapt real – dublul asasinat, de o violență fără seamăn, care a cutremurat Canada anului 1843 –, romanul scris de Atwood investighează destinul uneia dintre cele mai enigmatice și faimoase femei din secolul al XIX-lea. Acuzată de o crimă abominabilă, comisă la numai șaisprezece ani, Grace Marks este absolvită de pedeapsa capitală și condamnată la închisoare pe viață.

Dar este, de fapt, Grace vinovată sau nevinovată? Amnezică sau doar vicleană? A fost Grace diavolul în haine femeiești, o adevărată ucigașă sau, dimpotrivă, doar victima neajutorată a unui complice violent?

„Femeia-oracol”

Traducere de Gabriela Nedelea

Joan Foster, eroina romanului, a dus o viață de fugară, asumându-și diferite identități. Obezitatea din adolescență și criticile constante ale mamei ei o determină să fugă din Canada în Anglia, unde se descoperă pe sine însăși ca autoare de romane de amor ieftine, o îndeletnicire pe care o ascunde față de Arthur, soțul ei activist, care tot visează la o revoluție.

Când scrierile lui Joan își găsesc expresia finală într-un volum de poezie feministă care devine bestseller, ea este copleșită de valul publicității și al notorietății.

Incapabilă de a jongla simultan cu mariajul care se destramă, cu aventura ei nesăbuită cu un artist excentric și cu disputa cu un șantajist al celebrităților, Joan își înscenează moartea și fuge în Italia, hotărâtă să ia totul de la zero. Dar, după ce s-a ascuns o viață întreagă, ea descoperă că invizibilitatea care a chinuit-o cândva este acum imposibil de redobândit.

„Mireasa hoțomană”

Traducere de Gabriela Nedelea

Unul dintre cele mai remarcabile personaje ale lui Margaret Atwood sta la pânda din centrul acestui roman complex, aidoma unui paianjen din mijlocul pânzei sale. Fascinanta, irezistibila și lipsita de scrupule, Zenia este o adevarată răufăcătoare ca-n basme – cel puțin, așa și-o aduc aminte fostele ei prietene, Roz, Charis și Tony. Cele trei au fost colege la universitate cu decenii în urmă și s-au reîntâlnit la înmormântarea Zeniei, iar de atunci au luat prânzul împreună o dată pe lună, analizând și reanalizând, în mod obsesiv, distrugerile pe care ea le-a produs în viețile lor. Mitomană genială și inventivă, Zenia avea un adevărat talent de a exploata slabiciunile prietenelor sale, folosindu-se de intimitatea dintre ele ca de o armă pentru a le înșela și a le răpi banii, timpul, simpatia și iubiții. La cinci ani după înmormântarea ei, femeile sunt, înăa, de-a dreptul șocate s-o zărească la un moment dat: pare-se, până și moartea Zeniei a fost doar o altă amagire! Astfel încât cele trei personaje conspiră pentru a-și înfrunta dușmanul de-o viață.

„Arta romanului” de Milan Kundera

Traducere și note de Simona Cioculescu

Deși nu pare o recomandare de vară, totuși cele șapte eseuri care alcătuiesc acest volum de Milan Kundera – primul volum al acestuia scris direct în franceză și apărut în 1986 – vă vor încânta și vă vor introduce în lumea unui mare scriitor european, o lume în care literatura ocupă un rol vital.

„Scrise în anii ’80 ai secolului trecut, eseurile lui Milan Kundera din „Arta romanului” sunt de o percutanță și de o actualitate extraordinară și astăzi, tot așa cum Milan Kundera rămâne și acum, la peste 90 de ani, una dintre marile voci literare europene și mondiale. L-am descoperit târziu pe Kundera – cu romanul său inegalabil „L’insoutenable legereté de l’être”/„Insuportabila ușurătate a ființei”, dar poate vârsta unei lecturi mature e mai indicată pentru a-l gusta, pentru a-i gusta scriitura cu inserturi eseistice și reflexive, pe linia marilor scriitori central-europeni de la care se revendică (Musil, Broch, Kafka, Hrabal, Gombrowicz). Rămâne, în orice caz, unul dintre scriitorii mei preferați, și nu neapărat pentru această inteligență reflexivă de care dă dovadă în romane, ci mai degrabă pentru intuițiile lui ieșite din comun în materie de cunoaștere umană, de tipologie umană, de situații familiale și sociale, într-un cuvânt de explorare a posibilităților umanului. De altfel, el declară în textele din „Arta romanului” că romancierul nu este istoriograf, psiholog etc., ci pur și simplu un explorator a tot ce înseamnă teritoriu omenesc (posibil).” (Adina Dinițoiu, „Cât cântărește eul? Milan Kundera despre arta romanului”, Literomania nr. 171)

„Marinarul și alte ficțiuni” de Fernando Pessoa

Selecție, traducere din portugheză, prefață și note de Dinu Flămând

Drama statică „Marinarul”, scrisă de Fernando Pessoa în 1913, care dă titlul acestei antologii, este prima sa capodoperă și unul dintre cele mai provocatoare texte ale marii literaturi din secolul XX. Teatrul static al lui Pessoa atinge teme fundamentale, precum misterul, realitatea ocultă, visarea, marele Dincolo; scrisă exclusiv în proză, dramaturgia pessoană aspiră către un minimalism a cărui intenție e sublimarea limbajului poetic, iar personajele sale aparțin unei lumi în care magia semnelor și a simbolurilor face parte din cotidian.

„Ultima gară” de Jay Parini

Traducere de Luana Schidu

Suntem în anul 1910. Rusia a trecut printr-o revoluţie. Lev Tolstoi şi-a publicat deja capodoperele „Anna Karenina” şi „Război şi pace”. E adulat în ţară şi în lume. Dar faima are preţul ei. Sfâşiat între „religia“ sărăciei, pe care a îmbrăţişat-o cu speranţa celui care vrea să-şi salveze sufletul, şi traiul fastuos impus de soţia sa, Sofia Andreevna, Tolstoi nu îşi găseşte liniştea. Dornic să i se piardă urma, părăseşte Iasnaia Poliana, locul în care şi-a petrecut aproape întreaga viaţă. În spatele misterioasei fugi stă însă un şir de evenimente tumultuoase pe care Parini le aduce la lumină din jurnalele şi însemnările care au însoţit fiecare clipă a existenţei marelui scriitor rus.

„A fost odată la Hollywood” de Quentin Tarantino

Traducere și note de Iulia Gorzo

După cum declară Tarantino, romanul „A fost odată la Hollywood” este „o regândire totală a întregii povești din film“, comică, savuroasă, uneori dură, în care a adăugat detalii diferitelor secvențe și personaje, inclusiv mai multe capitole ce dezvăluie latura aventuroasă și sinistră a cascadorului Cliff Booth (personaj interpretat în film de Brad Pitt), o paranteză narativă despre demonul hipiot Charles Manson și noi întâmplări al căror protagonist este steaua pălind Rick Dalton (personaj interpretat în film de Leonardo DiCaprio). Pe scurt, tot ce a rămas ascuns, nespus și neexplicat în filmul de Oscar, adică imensul volum al aisbergului de dincolo de peliculă: detalii toride, crime nerezolvate, secrete din culisele industriei, anecdote sordide despre staruri care întruchipează pentru fani perfecțiunea sau momente sublime de pe platourile de filmare ale unor filme de mult uitate.

„Promisiunea” de Damon Galgut

Traducere de Mariana Piroteală

Promisiunea schițează destrămarea violentă a unei familii sud-africane albe, proprietara unei ferme de lângă Pretoria. Pe patul de moarte, Rachel Swart îi cere soțului ei să-i promită că, după ce i-a slujit ani la rând cu credință, Salome, servitoarea de culoare a familiei, va avea casa ei, pământul ei… Și totuși, un deceniu după altul, promisiunea rămâne neîndeplinită, ba mai mult, constituie un factor de tensiune majoră în sânul familiei, mai ales între copiii lui Rachel: Anton, băiatul destinat unui viitor de aur care suferă pentru că nu și-a atins nici pe departe potențialul; Astrid, a cărei putere constă în frumusețea ei; și mezina, Amor, a cărei viață e modelată de un sentiment nebulos de vinovăție. Reuniți de patru înmormântări în decursul a treizeci de ani, tot mai puținii membri ai familiei Swart reflectă atmosfera țării lor, fiind animați de resentimente, de senzația înnoirii și, în cele din urmă, de speranță. La finalul lecturii acestei epopei ce se desfășoară pe fundalul mersului neabătut al istoriei, cititorii se vor regăsi fără îndoială transfigurați.

„Tânăra cerșetoare” de Alice Munro

Traducere de Mariana Piroteală

Născută în cartierul sărac al unui orășel canadian, Rose s-a luptat toată copilăria și adolescența cu Flo, mama ei vitregă, pragmatică și aspră, care o speria cu povești din propriul ei trecut și avertismente în legătură cu lumea primejdioasă din afara casei lor. Însă Rose era ambițioasă – a obținut o bursă și a plecat la Toronto, unde s-a măritat cu Patrick, vlăstarul unei familii bogate. În ochii lui era tânăra cerșetoare, „blajină și voluptuoasă, cu picioarele albe și sfioase“, iar el era cavalerul ei, fericit să-i șadă la picioare și s-o adore.

Această culegere splendidă de povestiri se citește ca un roman, urmărind viața lui Rose pe măsură ce se îndepărtează de originile sărmane și-și croiește propriul drum în lume.

„Deposedații” de Ursula K. Le Guin

Traducere de Emil Sîrbulescu

Anarres și Urras sunt două lumi gemene din Tau Ceti pe care s-au dezvoltat civilizații diametral opuse sub aspectul guvernării, dar și al folosirii resurselor, al biodiversității și al modului de viață al locuitorilor.

Deși liberi, anarhiștii de pe Anarres duc o viață aspră, plină de lipsuri, fiind constrânși să utilizeze cât mai chibzuit resursele limitate de care dispun și să pună interesele comunității mai presus de toate. În schimb, bogatul Urras se bucură de o guvernare democratică, dar este măcinat de materialism și cupiditate.

Shevek, un reputat profesor universitar de fizică de pe Anarres, pornește într-o călătorie spre Urras pentru a deschide dialogul cu savanții de acolo și a-și prezenta teoriile științifice care ar putea revoluționa călătoriile interstelare. Contactul pe care îl stabilește va duce la schimbarea concepțiilor lui Shevek, dar și la transformarea celor două societăți.

„Sfâșierea cerului” de Ursula K. Le Guin

Traducere de Roxana Brînceanu

În viitorul apropiat, Pământul este devastat de războaie, efectele schimbării climatice și suprapopulare. În acest marasm un locuitor din Portland, George Orr, descoperă că visele lui au strania putere de a transforma realitatea. Când se trezește, el este singurul care își mai amintește lumea din trecut. Pentru a se lecui de ceea ce consideră un blestem înfiorător, el îi cere ajutorul psihologului William Haber. Numai că acesta consideră că Orr ar trebui să-și folosească misterioasa lui putere, s-o pună în folosul umanității, indiferent de chinurile prin care va fi silit să treacă. Și astfel George Orr devine doar un pion în jocul îngrozitor de periculos al lui Haber, iar viitorul omenirii este pus în pericol.

„Legea visătorului” de Daniel Pennac

Traducere din limba franceză de Daniel Nicolescu

Naratorul din „Legea visătorului” e doldora de poveşti şi, mai ales, visează mult. Îşi dă seama că are stofă de scriitor la vârsta de zece ani, după o noapte în care e martorul unor incidente bizare: înainte de culcare, după ce-i explică lui Louis, prietenul său cel mai bun, că „lumina e apă”, se trezeşte singur, părăsit de toţi, în timp ce casa în care locuieşte e inundată de… lumină lichidă. Pornind de la povestirea unor vise care se leagă în timp şi se petrec în acelaşi spaţiu, Daniel Pennac îşi reimaginează copilăria şi îl conduce pe cititor într-un univers deopotrivă incitant şi înşelător, un loc plin de întorsături neaşteptate unde acesta e invitat să descopere straturi de realitate. Autorul elogiază imaginaţia şi puterea de a visa, această funcţie vitală pe care o consideră sursa meseriei de scriitor, dar şi familia şi prietenia. Cartea este un omagiu adus lui Federico Fellini, celebrul regizor italian, el însuşi un mare visător, care a avut o influenţă profundă asupra lui.

„10 minute și 38 de secunde în lumea asta stranie” de Elif Shafak

Traducere din limba engleză și note de Ada Tanasă

Ce se întâmplă cu mine după ce mor? Iată o întrebare pe care ne-o punem cu toţii, fără a reuşi vreodată să desluşim misterul morţii şi să găsim un răspuns. După ce inima încetează să-i mai bată, Leila Tequila – o prostituată agresată pe o stradă din Istanbul – descoperă că mintea ei se încăpăţânează să reziste încă puţin şi încă puţin… În cele 10 minute şi 38 de secunde care îi mai rămân înainte să se stingă de tot, creierul lucrează febril, rememorând episoade esenţiale din viaţa ei sau a celor cinci prieteni pe care şi i-a făcut în Istanbul. Fiecare amintire este o poartă deschisă spre trecut, întregind portretul Leilei şi schiţând în acelaşi timp contururile oraşului pitoresc pe care şi l-a ales drept casă şi care le oferă adăpost atâtor oameni nedreptăţiţi, abuzaţi, dispreţuiţi. Un roman nemaipomenit de frumos şi de tulburător despre miracolul vieţii, misterul morţii şi tărâmul straniu ce se întinde între ele.

„Păr auriu ca porumbul, ochi cenușii” de Sjón

Traducere din limba islandeză şi note de Ovio Olaru

Romanul spune povestea lui Gunnar Kampen, un bărbat din Reykjavík care-şi petrece copilăria şi tinereţea sub semnul svasticii şi al cultului rasei germanice. Detaliul istoric dublează fantezia şarmantă cu care Sjón şi-a obişnuit cititorii, arătând că inocenţa naţiunii insulare e o iluzie şi că Răul – antisemitismul, naţionalismul, totalitarismele de orice fel – nu exclude prietenia, iubirea sau solidaritatea, ci dimpotrivă, se ascunde mai bine în spatele lor.

„Literatura la feminin” (coord. de Adina Dinițoiu și Anastasia Staicu)

O singură carte, 18 scriitoare: Gabriela Adameșteanu, Ioana Bâldea Constantinescu, Dorica Boltașu, Ruxandra Cesereanu, Adina Dinițoiu, Ohara Donovetsky, Marina Dumitrescu, Alina Gherasim, Serenela Ghițeanu, Anca Goja, Rodica Grigore, Andreea Micu, Ioana Nicolaie, Ioana Pârvulescu, Simona Preda, Dumitrita Stoica, Monica Șerban, Liliana Ursu.

„Antologia de față adună – în trei secțiuni, „Confesiune”, „Eseu”, „Proză scurtă” – o serie de texte literare și eseistice scrise de autoare femei, printre care se află nume cunoscute ale spațiului nostru literar, dar și colaboratoare fidele ale Literomaniei. Fiindcă, așa cum arată titlul volumului, antologia de față pornește de la rubrica omonimă de pe platforma online Literomania, platformă pe care o coordonez împreună cu Raul Popescu (lansată în ianuarie 2017, ea funcționează ca o revistă literară săptămânală în versiune online). O bună parte dintre texte au apărut pe Literomania, altele sunt inedite (scrise special pentru antologie), iar câteva au apărut inițial în altă parte (online sau pe hârtie)… Feminismul a ajuns astăzi la o altă vârstă, și are deja multe alte vârste în spate. Solidaritatea feminină și feministă – în discursul public – este azi foarte în vogă în cultura occidentală (europeană și americană), și ea reflectă, într-adevăr, un spirit al timpului, epoca în care trăim. În acest context internațional – care se face simțit, din ce în ce mai mult și în România – vă propun o antologie „la feminin” ce reflectă diverse și infinite fațete ale condiției femeii scriitoare sau intelectuale în România de azi. E o antologie literară, deci – prin forța lucrurilor – nu ideologică, și nici militantă, însă foarte dinamică, foarte vie ca spirit și scriitură. Scriitoare de vârste diferite, cu obsesii și tematici literare diferite, cu stiluri diferite, se întâlnesc în paginile acestei antologii pentru a propune un soi de radiografie (feminină) a spațiului nostru cultural; o radiografie, și nu o cauză de susținut, deși unele eseuri sau confesiuni pot avea accente polemice.” (Adina Dinițoiu, „Femei între ele”, Literomania nr. 229-230)