*
Capitolul 43
1. De ce nu-ţi pui laolaltă mai degrabă scurta viaţă şi nu ţi-o faci liniştită, pentru tine şi ceilalţi? De ce nu te faci mai degrabă îndrăgit de toţi, cât timp trăieşti, dorit, când vei fi murit? De ce doreşti să îl cobori pe cel care discută cu tine prea de sus? De ce încerci cu toate forţele tale să îl zdrobeşti pe cel care latră la tine, un individ josnic şi demn de dispreţ, dar nesuferit şi neplăcut celor mai presus de el? De ce te mânii pe un sclav, pe stăpânul tău, pe regele tău, pe clientul tău? Rezistă un pic: iată, vine moartea, ca să vă facă egali.
2. Urmărim de obicei, între spectacolele de dimineaţă din arenă, lupta dintre un taur şi un urs legaţi între ei, pe care, îndată ce s-au vătămat unul pe altul, îi aşteaptă cel menit să-i ucidă: noi facem acelaşi lucru, provocăm pe cineva legat de noi, deşi sfârşitul, aproape gata, îl ameninţă şi pe învins şi pe învingător. Să trăim liniştiţi şi în pace puţinul timp cât ne-a mai rămas! Cadavrul nostru să zacă fără a fi urât de nimeni!
Scrie un comentariu