Blitz-proze

Scrisori către preşedinte (VIII)

Scrisoarea a opta

Stimate domnule preşedinte,

iarăşi am aflat o veste care îmi produce gânduri negre pentru un viitor nu chiar îndepărtat. Nelinişti pentru toată familia şi toţi prietenii şi, până la urmă, pentru toţi cetăţenii patriei noastre europene.

Pleacă cadrele medicale, domnule! Pleacă medicii şi asistentele şi asistenţii, în grupuri masive. Se duc într‑alte ţări, să îngrijească bolnavi străini, oameni şi ăia, ce‑i drept dar… Se plăteşte mai bine munca pe‑acolo, ca şi culesul de căpşuni ori ridichi, dar nu‑i chiar acelaşi lucru. Aici e vorba de sănătatea noastră. A copiilor, a maturilor, ba chiar a bătrânilor de care… nu prea mai are nimeni nevoie. E vorba de sănătatea cetăţenilor. De sănătatea patriei, în cele din urmă, nu‑i aşa, domnule? Păi, odată plecaţi, cei mai mulţi nu se mai întorc, aşa am auzit şi aşa este. Normal, cine naiba se întoarce unde‑i merge mai rău? Mult mai rău. Şi atunci, în câţiva ani, basta cu medici şi asistenţi! O să ne tratăm singuri. Ne întoarcem la babele vindecătoare pe bază de vrăji, descântece, bolboroseli şi prafuri produse de ele din cine ştie ce plante şi mortăciuni! Dacă nu vor pleca şi astea! Că nu toţi vom putea merge să ne tratăm ori să ne operăm în străinătate.

Am auzit într‑un discurs televizat afirmându‑se, sus şi tare, că stăpânii Uniunii Europene sunt nu statele, ci cetăţenii! Ei, cetăţenii, sunt stăpâni pe hotărârile ce le iau în comun, se mai zicea. Eu sunt cetăţean european, prin urmare şi eu sunt unul care hotărăşte… Să te prăpădeşti de râs, nu altceva. Când naiba am fost noi întrebaţi, înainte de a se lua o „hotărâre”, dacă suntem ori nu de acord, dacă avem alte propuneri ori alte idei şi aşa mai departe? Asta miroase foarte tare cu textele de pe vremea epocii de aur, când poporul era suveran, poporul era „stăpân pe destinul său”, totul se făcea în slujba poporului!!! A cetăţenilor. Acelaşi rahat în alt ambalaj. Nu mă mir că cea de-a cincizecea aniversare a Uniunii Europene s‑a ţinut la Berlin. Capul meu de cetăţean face conexiuni spontane. Acolo, domnule, a murit nenea Iancu! Ştiu politicienii? Îşi dau unii seama că fac politică pe baze… caragialiene?

Vărul meu a turbat în ultimele zile. Zice că am ajuns să fim conduşi de străini, de minoritari, adică de unguri. Aşa ceva nu şi‑a imaginat nici în cele mai sălbatice vise ale sale. L‑am potolit, în cele din urmă. I‑am amintit că ţara asta a fost condusă şi de români puri, cum suntem noi, cetăţeni români de origine română, şi tot la dezastru a ajuns. Ba, dacă ne amintim puţină istorie, au fost perioade când aveam regi care nici nu ştiau româneşte şi totuşi… N‑are importanţă ce‑s ăia din conducerea superioară, pot fi, din partea mea, şi din Insula Paştelui, oameni cinstiţi să fie şi cu cele mai bune intenţii. Dar unde naiba găseşti oameni cinstiţi şi cu bune intenţii care să dorească să conducă? Asta‑i problema, nu alta…

Iarăşi îmi bat vecinii în ţeava caloriferului, semn că aud ce scriu. Drept pentru care închei şi mă semnez: un om sfios din ţară.

 

Parteneriat media

Despre autor

Radu Țuculescu

Radu Țuculescu

Radu Țuculescu (nascut la 1 ianuarie 1949, la Târgu Mureș, crescut la Reghin) este romancier, dramaturg, traducător din limba germană; absolvent al Conservatorului „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca – secția vioară. Dintre romanele sale amintim: „Ora păianjenului” (Albatros, 1984), „Degetele lui Marsias” (Dacia, 1985), „Umbra penei de gâscă” (Dacia, 1991), „Povestirile mameibătrâne” (Cartea Românească, 2006), „Stalin, cu sapa-nainte” (Cartea Românească, 2009), „Femeile insomniacului” (Cartea Românească, 2012), „Mierla neagră” (Ed. Cartea Românească, 2015), „Măcelăria Kennedy” (Cartea Românească, 2017), iar dintre volumele de teatru „Ce dracu’ se întâmplă cu trenul ăsta?” (Eikon, 2004) și „Bravul nostru Micsa!” (Eikon, 2010). A primit premii naționale și internaționale pentru proză, teatru, traduceri și filme de televiziune. A tradus volume de poezie și proză din literatura austriacă și din literatura elvețiană contemporană de expresie germană. Romanele sale au fost traduse în Franța, Austria, Italia (traducător Gabriela Lungu), Cehia, Ungaria și Serbia, Germania și Israel, iar teatrul său în Cehia, Ungaria, Italia, SUA (traducător Mihael Mudure), Franta și Israel (traducători Paul Farkas și Itzhaki Moshe). „Povestirile mameibătrîne“ (Cartea Românească, 2006) a apărut la Editura Tarandus Kiadó, în traducerea lui Szőcs Imrével. Este cea de-a patra traducere a romanului, după cea în limba franceză, la Gingko Editeur, traducător Dominique Ilea, în limba sârbă, Editura Sezam Book, în traducerea Mihaelei Lazarovici, şi în limba cehă, Editura Dauphin, în traducerea lui Ladislav Cetkovský. Romanul „Stalin, cu sapa-nainte” (Cartea Românească, 2009) a apărut la Mitteldeutscher Verlag, în traducerea lui Peter Groth, cu titlul „Stalin, mit dem Spaten voran!”. De asemenea, tot la Mitteldeutscher Verlag, în traducerea lui Peter Groth, a apărut și romanul „Măcelăria Kennedy” („ Metzgerei Kennedy”).

Scrie un comentariu