Verba Woland [Remix]

Scrisori venețiene de dragoste

În 1983, la Veneția, am cunoscut un cuplu straniu, alcătuit dintr-o fată de 20 de ani (din Est) și un băiat de 17 ani (din Vest). M-am împrietenit cu amândoi, cu atât mai mult cu cât i-am cunoscut în împrejurări pitorești, în trenul de tineri în blugi, dinspre Viena spre Veneția, și mai apoi printre hipioții cu saci de dormit care dormeau în fața gării Santa Lucia din lagună. Am devenit confidenta acestui cuplu imposibil, nu neapărat fiindcă fata ar fi avut trei ani în plus față de băiat, ci întrucât fiecare din ei aparținea unei zone geografice și politice imposibile, care nu ar fi acceptat reconcilierea cu cealaltă zonă. Istoria celor doi a durat un an sau ceva mai mult și s-a desfășurat mai ales epistolar, iar eu am avut acces la această corespondență amoroasă, întrucât fiecare dintre îndrăgostiți mi-a împărtășit epistolele sale. Cum era previzibil, cei doi nu au putut alcătui un cuplu propriu-zis și au încheiat orice fel de legătură, fie ea chiar și numai epistolară, după puțină vreme.

Istoria celor doi și a imposibilității dragostei lor a inspirat cartea mea de poeme Veneția cu vene violete. Scrisorile unei curtezane (Editura Dacia, 2002; ediția a doua, Editura Fractalia, 2016), unde mi-am asumat atât o voce femeiească (după cum era de la sine înțeles), cât și una bărbătească. Poemele au fost scrise din două perspective, iar uneori chiar dintr-o perspectivă androgină ori hermafrodită. Lucrurile nu s-au oprit aici. În 2007, am publicat un volum de proză experimentală, intitulat Nașterea dorințelor lichide, unde primul text din carte (care are chiar titlul volumului) reia povestea celor doi îndrăgostiți din Veneția și a stranietății legăturii lor epistolare, care m-a fascinat multă vreme.

La sfatul prietenului și traducătorului meu italian, Giovanni Magliocco (Venezia dalle vene viola. Lettere da una cortigiana a apărut la Editura Aracne, din Roma, în 2015), am făcut la un moment dat un experiment. Am transpus în prozopoeme câteva poezii din Veneția cu vene violete. Scrisorile unei curtezane; și am transpus în poezie câteva fragmente din proza Nașterea dorințelor lichide. În cele ce urmează voi prezenta câteva astfel de scrisori, menționând că ele reprezintă niște versiuni măcar relativ modificate față de ceea ce am publicat în cărțile semnalate (2002, 2007, 2016).

Întîia scrisoare veneţiană

Stau pe o stradă în lagună şi sporovăi cu două pisici, dar ele nu înţeleg nimic, nu ştiu decît să miorlăie stins. Sunt ursuz şi aspru pentru orice altă femeie. Îngerul viermilor la Veneţia se-neacă-n nămol. Lîngă palatul mov te-am ţinut în braţe cîndva, pe cînd podurile bătrîne se scuturau de apă ca o mulţime de iepe foşnind. Canalul gîlgîia tone de mare exilată, erai caldă, subţire şi obosită, iubita mea. Am mai stat în Veneţia puţin după ce ai plecat, dar ar fi fost acelaşi lucru dacă m-aş fi întors acasă sau altundeva. Adulmec în vid, cînt la chitară pînă cade amurgul şi fumez îndeajuns încît să-mi amintesc de tine. De la bărbatul trist pentru cea mai frumoasă iubită. Sunt singur, bărbos şi murdar, voi sparge oglinda ca să rămînă doar umbra mea urîtă, ţi-am scris destul, hîrtia ruptă zace-n jurul meu, biată hîrtie tristă-fericită. Te urăsc, vulpe roşie ce eşti în septembrie. Am stat zadarnic la cafenea, trebuie să fiu tot mai singur şi mai pustiu ca să pot să ucid. Te-am căutat pe străzi şi-n biserici, apoi am plecat spre cimitir. Plouă şi cred că sunt beat. Aceasta-i a doua viaţă în infern. Fantasme albe şi negre mi-aduc o moarte frumoasă. Cine l-a legat cu lanţuri la glezne pe bărbatul cu vocea-n schimbare? Astăzi am fost acolo unde mi l-am închipuit pe Sfîntul Marc scriind apocalipsul şi-aici am văzut părul tău roşu sfredelind palatele din care carnavalul a pierit. Frumoasa dimineaţă în care mă gîndesc la tine şi plîng. Biserica San Marco era un broscoi cenuşiu. Mi-aduc aminte că ne ascundeam pe insula cu morţi şi aşteptam potopul, luntraşul cu pălărie caraghioasă rostea vorbe sălbatice, oraşul se scufunda pe malul Styxului murdar de conserve şi flori putrede. În amurg, s-a auzit o muzică prăfuită de patefon, apa rodea şobolăneşte din palatul mov, dogii ieşeau răzbunători spărgînd oglinzile de Murano, vîntul din larg umfla corăbiile ce plezneau pe fundul mării. Orologiul era un schelet bolnav de insomnie, zgîriat de lei înaripaţi. Pe puntea suspinelor îndrăgostiţii zburau în faţa lunii, chiar noi cînd am urcat în turn, la Campanile, am vrut să ne sinucidem la fel. De gît ca un vampir te-am muşcat, colier de cicatrici ţi-am lăsat, fiindcă erai biserica mea stacojie. Un înecat ca cerneala trece prin noi, pescarii îl caută de mulţi ani ca să le fie martor la cununie. Toamna, Veneţia plină-i de nebuni, cămătari şi bărbaţi ca mine, aici ajung doar miresele goale ale apei, aici nu există spitale sau gări, doar porturi cu părul vîlvoi. Palatele sunt în delir, învineţite de apă, şi trupul tău palat curînd se va scoroji şi el.

Despre autor

Ruxandra Cesereanu

Ruxandra Cesereanu

Ruxandra Cesereanu s-a născut în Cluj, la 17 august 1963. Actualmente este profesor la catedra de Literatură Comparată a Facultăţii de Litere din Cluj. Face parte din stafful Phantasma, Centrul de Cercetare a Imaginarului, în cadrul căruia a susținut ateliere de scriere creatoare în poezie, proză și scenariu de film (2002-2016). Este, de asemenea, redactor-șef al revistei de cultură „Steaua”. A publicat 8 cărți de poezie, cele mai cunoscute fiind: „Oceanul Schizoidian” (1998, 2006); „Veneţia cu vene violete. Scrisorile unei curtezane” (2002, 2016); „Kore-Persefona” (2004); „Coma” (2008); „California (pe Someș)” (2014). A publicat 2 cărți experimentale de poezie, la patru mâini, alături de Andrei Codrescu („Submarinul iertat”, 2007) și Marius Conkan („Ținutul Celălalt”, 2011). Ca prozatoare a publicat 7 cărți, cele mai cunoscute fiind: „Tricephalos” (Editura Dacia, 2002); „Nebulon” (Editura Polirom, 2005); „Naşterea dorinţelor lichide” (Editura Cartea Românească, 2007); „Angelus” (Editura Humanitas, 2010) și „Un singur cer deasupra lor” (Editura Polirom, 2013, 2015). Ca eseistă, Ruxandra Cesereanu a publicat 8 cărți și a coordonat tot atâtea.

Scrie un comentariu